Încă un judecător implicat în schema „laundromat” scapă de închisoare, deși a fost găsit vinovat. Fostul președinte al Judecătoriei Telenești, Iurie Hârbu, a fost condamnat de Curtea de Apel Centru pentru că a emis decizii ilegale care au „legalizat” un miliard și 30 de milioane de dolari. Sentința însă nu va fi executată: termenul de prescripție a răspunderii penale a expirat, astfel încât judecătorul nu va petrece nicio zi după gratii. Practic, justiția confirmă crima, dar renunță la pedeapsă.
Inițial, instanța de fond l-a achitat, în octombrie 2023, pe fostul magistrat. Abia pe 2 decembrie curent, Curtea de Apel Centru a întors situația și a stabilit vinovăția lui Iurie Hârbu pe toate cele trei capete de acuzare privind pronunțarea cu bună știință a unor hotărâri contrare legii. Procurorii au demonstrat în apel că judecătorul nu a greșit din neglijență, ci a acționat conștient, transformând instanța într-un instrument pentru spălarea unor sume uriașe de bani.
Potrivit acuzării, în perioada 2011–2012, Iurie Hârbu a emis trei hotărâri ilegale care vizau așa-zise datorii în sume cuprinse între zeci și sute de milioane de dolari SUA. În iunie 2011, el a admis o cerere prin care a dispus încasarea a 30 de milioane de dolari, deși actele din dosar erau doar copii xerox neautentificate, fără semnături, ștampile, traduceri autorizate sau rechizite bancare ale părților. În noiembrie 2011, a emis o ordonanță judecătorească prin care a aprobat încasarea a 500 de milioane de dolari, în aceleași condiții de batjocură față de lege. În septembrie 2012, a repetat schema, cu încă 500 de milioane de dolari, pe baza aceluiași tip de documente incomplete și neverificate, care, în mod normal, ar fi impus respingerea cererilor.
Decizia Curții de Apel este executorie, dar vine prea târziu pentru a mai avea efect real. Deși vinovăția fostului judecător este confirmată, termenele de prescripție au expirat, astfel încât pedeapsa nu mai poate fi aplicată. Hotărârea poate fi atacată la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni, însă, din punct de vedere penal, dosarul este deja golit de conținut: condamnarea există doar în motivare, nu și în viața de zi cu zi a celui care a semnat ordonanțele „de aur”.
Cazul lui Iurie Hârbu este o piesă dintr-un puzzle mult mai mare – schema „laundromat”, prin care, prin intermediul instanțelor de judecată și al băncilor din Republica Moldova, au fost spălate peste 20 de miliarde de dolari proveniți din Federația Rusă. Banii circulau prin firme-fantomă, erau „acoperiți” cu hotărâri judecătorești care confirmau datorii fictive și apoi erau transferați către conturi din Occident. Cel puțin 17 judecători au participat la acest mecanism, despre care procurorii spun că ar fi fost orchestrat de Veaceslav Platon, pe atunci influent în „Moldindconbank”, prin documente false și complicitatea unor magistrați și executori judecătorești.
Deznodământul este, însă, aproape același pentru toți: niciun judecător implicat în „laundromat” nu a executat pedepse reale cu închisoarea. Unii au decedat între timp, alții au scăpat datorită prescripției, iar justiția a reușit performanța cinică de a constata, pe rând, faptele, dar de a rata sancțiunea. Pentru societate, mesajul este devastator: miliardele murdare au trecut prin sistem, iar cei care au pus ștampila pe ele nu își plătesc cu adevărat nota. Condamnările rămân, mai degrabă, ca exercițiu de imagine într-un dosar închis, decât ca dovadă că statul poate să-și apere legea până la capăt.
