În Republica Moldova, fenomenul copiilor care cresc fără unul sau ambii părinți – plecaţi la muncă peste hotare – nu mai este o realitate marginală, ci una răspândită şi profundă. Studiul „Familiile transnaţionale şi copiii rămaşi acasă”, realizat de Terre des hommes împreună cu Academia de Studii Economice din Moldova şi instituţii din România şi Ucraina, relevă că peste 29.186 de copii au ambii părinţi plecaţi sau un părinte plecat la muncă în străinătate (adică părinţii nu locuiesc cu ei). Din aceştia, majoritatea sunt în mediul rural, unde sprijinul social şi serviciile psihologice sunt mult mai puţin accesibile.
Efectele psihologice asupra celor rămaşi acasă sunt semnificative. Copiii raportează sentimente intense de singurătate, lipsa afecțiunii, deprivare emoțională și anxietate. În studiile calitative, aceştia spun că maturizarea precoce devine inevitabilă, fiind nevoiţi să preia responsabilități care nu le aparțin – cum ar fi îngrijirea fraților mai mici sau treburile gospodărești – pentru că părinții lipsesc fizic.
Aspectele negative nu se opresc aici: stăresele psihice tensionate pot duce la tulburări de somn, comportamente retraase, scăderea motivației la școală și pierderea încrederii în sine. Lipsa sprijinului parental în momente esențiale – cum ar fi întoarcerea de la școală, discuţiile importante sau simpla prezenţă zilnică – amplifică traumele emoţionale. Datele UNICEF semnalează că trei sferturi dintre tinerii cu vârsta între 14-34 de ani au raportat recent nevoia de sprijin psihologic, dar mai puțin de o treime au apelat efectiv la ajutor.
În planul social şi educațional, copiii rămaşi acasă se confruntă cu dificultăți crescute de adaptare: absenteism crescut, implicare redusă în activitățile extracuriculare, risc de abandon școlar. Studiile arată că performanţa școlară suferă atunci când copilul nu are sprijin moral zilnic și sentimentul de apartenenţă la o familie armonioasă.
Organizaţiile non-guvernamentale şi autoritățile încearcă să intervină. Prin proiectul CASTLE, s-au oferit instruiri pentru părinţi și îngrijitori, educaţie parentală şi sesiunile psihologice pentru copii care sunt afectaţi. Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii (CNPAC) a făcut în ultima perioadă intervenții de criză, oferind sprijin psihosocial concret pentru copii și îngrijitori.
Pe fondul acestor realități, psihologii insistă: migraţia aduce venituri, dar nu poate compensa absenţa emoţională. Comunităţile rurale, în special, au nevoie de servicii de sprijin adaptate – consiliere, infrastructură de susținere socială, programe de mentorat şi implicare comunitară – pentru ca impactul negativ al migraţiei asupra copiilor să fie diminuat.
