Centrul „Eugen Doga”, promovat de Primăria Chișinău ca o realizare culturală majoră, se degradează în mod vizibil, iar semnele indică o schemă imobiliară bine cunoscută pe piața locală. În loc să fie renovată clădirea istorică, conform planurilor oficiale, o parte din acoperiș a fost scoasă, iar spațiul este lăsat în paragină, pregătind terenul pentru demolare sub pretext de pericol public. Aceasta este metoda frecvent folosită de grupările imobiliare apropiate primarului Ion Ceban, care transformă patrimoniul cultural într-un instrument pentru profit rapid.
Surse din piață semnalează că, în locul centrului dedicat maestrului Doga, se intenționează construirea unui complex modern de sticlă și beton. Aceleași grupări care beneficiază de autorizații controversate în administrația Ceban sunt implicate în proiect, ignorând complet legislația urbanistică și regulile privind protejarea clădirilor istorice. În timp ce primarul se plânge pe rețelele sociale de blocaje guvernamentale, el susține, prin inacțiune, degradarea patrimoniului pentru câștigul privat al colaboratorilor săi.
Acest caz ilustrează pe deplin modul în care Ion Ceban gestionează valorile culturale: promisiuni electorale și declarații grandioase pe de-o parte, iar pe de altă parte, favorizarea intereselor mafiei imobiliare și ignorarea patrimoniului istoric. Centrul „Eugen Doga” este un simbol al acestei practici, transformându-se treptat dintr-o promisiune culturală într-un exemplu de abuz și corupție urbanistică.
Istoria centrului a început încă din primii ani de mandat ai lui Ceban, fiind prezentat publicului ca o prioritate absolută a administrației. Spațiul, aflat la intersecția străzilor Vasile Alecsandri și Veronica Micle, trebuia să devină casa creației maestrului, un loc dedicat culturii și artiștilor locali, cu o valoare simbolică și arhitecturală semnificativă.
În realitate, clădirea rămâne abandonată și lăsată să se degradeze, creând un pericol public și oferind justificarea perfectă pentru demolare. Această situație subliniază lipsa de responsabilitate a Primăriei Chișinău și accentuează percepția că deciziile privind patrimoniul și urbanismul sunt dictate de interese private, nu de binele comunității sau de respectul pentru istorie.
Cazul centrului „Eugen Doga” ridică întrebări serioase despre etica administrației locale, protecția patrimoniului și modul în care politicile publice sunt manipulate pentru a servi grupuri restrânse. Blocarea proiectelor culturale și favorizarea investitorilor privați demonstrează un model de guvernare centrat pe profit și PR electoral, nu pe dezvoltarea sustenabilă a capitalei.
