Mai multe organizații de mediu, experți și cercetători trag un semnal de alarmă și cer revizuirea urgentă a modului în care este aplicat Programul Național de Împădurire 2023–2032. Printr-o petiție colectivă transmisă Președinției, Guvernului, Ministerului Mediului și Agenției Moldsilva, aceștia avertizează că extinderea masivă a plantațiilor de salcâm riscă să compromită chiar scopul declarat al programului: refacerea pădurilor native, protejarea apelor și creșterea rezilienței ecosistemelor la schimbările climatice. Cu alte cuvinte, în loc de păduri sănătoase, riscăm să construim o monocultură invazivă pe bani publici.
Semnatarii petiției amintesc că salcâmul este considerat specie invazivă inclusiv la nivel european și nu poate substitui funcțiile ecologice ale pădurilor indigene. Studiile științifice arată că această specie se extinde agresiv, reduce biodiversitatea, modifică structura solului și nu contribuie la stabilizarea izvoarelor sau la menținerea umidității. Din contră, în anumite condiții, salcâmul poate accelera scăderea apelor subterane, exact opusul a ceea ce ar trebui să facă o pădure gândită pentru adaptare la criza climatică și hidrologică.
Datele oficiale ale Agenției Moldsilva arată dimensiunea reală a problemei: salcâmul reprezintă deja peste 36% din compoziția speciilor din fondul forestier al Republicii Moldova, iar suprafața ocupată de această specie continuă să crească prin practicile actuale de împădurire. Pentru organizațiile de mediu, faptul că o treime din pădurile țării se sprijină pe o specie invazivă este un motiv serios de îngrijorare. Într-un context de secete repetate, eroziune și soluri degradate, repetarea aceleiași rețete riscante poate însemna doar amânarea pe termen nedefinit a refacerii reale a pădurilor.
Ecologiștii nu cer interzicerea totală a salcâmului, ci folosirea lui strict acolo unde își are sensul: pe soluri sever degradate sau afectate grav de eroziune, unde puține alte specii ar mai putea fi instalate. Ceea ce contestă ei este transformarea salcâmului într-o soluție „universală” de împădurire, aplicată la scară mare doar pentru că prinde repede și „arată bine la statistici”. Un accent pus pe plantări rapide și pe cifre de suprafață, avertizează semnatarii, încurajează abordările cantitative în detrimentul calității ecologice și va genera costuri viitoare pentru conversia acestor plantații în păduri autentice.
În petiție, organizațiile cer limitarea strictă a utilizării salcâmului și promovarea speciilor autohtone în proporție de cel puțin 70% din noile plantări. Ele solicită, de asemenea, publicarea datelor actualizate privind speciile invazive, instaurarea unui mecanism extern de verificare a calității împăduririlor și revizuirea indicatorilor Programului Național de Împădurire, astfel încât succesul să nu mai fie măsurat doar în hectare plantate, ci în calitatea ecologică și serviciile reale aduse de ecosisteme: apă, umbră, sol protejat, viață sălbatică.
Semnatarii subliniază că Programul Național de Împădurire este, pe hârtie, una dintre cele mai importante oportunități din ultimele decenii pentru protejarea patrimoniului forestier al țării. Tocmai de aceea, avertizează ei, extinderea necontrolată a salcâmului poate duce la degradarea accelerată a ecosistemelor, risipirea fondurilor publice și întârzierea refacerii pădurilor naturale încă o generație. Peste 39 de organizații și experți au semnat deja petiția, iar lista rămâne deschisă – semn că sub tema „împăduririi” se duce, de fapt, o bătălie tăcută între împădurire pe hârtie și pădure adevărată, de care Moldova va depinde tot mai mult în anii ce vin.
