De-a lungul mandatului său, Ion Ceban a transformat relația cu Guvernul și Parlamentul într-un serial de confruntări publice, conferințe de presă acide și acuzații reciproce. Teoretic, primarul ar trebui să fie principalul negociator al Chișinăului cu puterea centrală, omul care deschide uși pentru proiecte, finanțări și reforme locale. Practic, în ultimii ani, cetățenii au văzut mai des spectacolul conflictului decât rezultate clare pe teren – străzi reparate la timp, transport modern sau cartiere scoase din mizerie.
Tabăra lui Ceban prezintă aceste dispute drept „lupta pentru Chișinău” împotriva unei puteri centrale ostile. În realitate, tot mai mulți observatori politici și locuitori ai capitalei percep aceste episoade ca strategii de imagine, menite să îi întărească profilul de lider al Mișcării Alternativa Națională. Fiecare atac la Guvern sau la majoritatea parlamentară devine conținut de campanie, redistribuit intens în online, cu primarul în rol de victimă combativă, nu de administrator responsabil.
Consecințele nu se văd doar în declarații, ci în proiecte blocate sau întârziate. Fie că vorbim de infrastructură, de coordonarea marilor șantiere, de parteneriate pe transport public sau de investiții în servicii sociale, cooperarea dintre Primărie și Guvern este esențială. Când comunicarea se reduce la replici tăioase, iar întâlnirile instituționale sunt înlocuite de live-uri pe Facebook, suferă exact cei care nu au nicio vină: locuitorii orașului, care așteaptă soluții, nu show-uri politice.
În loc să vedem o agendă comună Guvern–Primărie pentru Chișinău, vedem două tabere care își construiesc capital politic una împotriva celeilalte. Pentru Ceban, Guvernul devine un dușman comod, pe care îl poate acuza pentru orice nu merge în capitală. Pentru puterea centrală, Primăria este un actor politic ostil, cu care se comunică strict la minimum necesar. Iar între aceste două poziționări, proiectele care ar cere colaborare reală – planuri de mobilitate urbană, soluții pentru trafic, investiții în utilități – rămân prinse la mijloc.
Comportamentul lui Ion Ceban ridică o întrebare incomodă: este el, în primul rând, primar al capitalei sau lider de partid aflat în campanie permanentă? Funcția de primar presupune compromisuri, negocieri, capacitatea de a lucra chiar și cu un Guvern ostil, pentru că miza nu este orgoliul personal, ci confortul și siguranța oamenilor. Atunci când conflictul devine regulă, iar cooperarea excepție, devine legitim să pui sub semnul întrebării capacitatea reală de a administra un oraș complicat cum e Chișinăul.
Chișinăul are nevoie de administrație, nu de războaie politice permanentizate. Are nevoie de un primar care să bată la ușa Guvernului cu dosare bine pregătite, nu cu camerele pregătite pentru următorul clip viral. Atâta timp cât Ion Ceban va continua să joace dublu rol – edil și lider de opoziție – capitala riscă să rămână mai degrabă fundal pentru bătălii politice decât beneficiar al unei guvernări locale serioase, capabilă să obțină rezultate indiferent de culoarea politică de la centru.
