România rămâne cel mai important aliat politic, diplomatic și economic al Republicii Moldova în procesul de aderare la Uniunea Europeană, însă acest sprijin nu poate elimina obstacolele interne și regionale care pot frâna avansul Chișinăului. Analista de politică externă Sabina Fati avertizează că, dincolo de reforme și voință politică, dosarul transnistrean rămâne un factor critic, capabil să încetinească sau chiar să blocheze temporar parcursul european. În opinia ei, Bruxelles-ul nu va ignora un conflict înghețat aflat chiar pe viitoarea frontieră a Uniunii.
Fati subliniază că Republica Moldova și Ucraina vor evolua, cel mai probabil, „cuplate” în negocierile de aderare, din cauza interdependenței geopolitice și a problemelor de securitate care afectează întreaga regiune. Deznodământul războiului și arhitectura de securitate ce va urma vor determina direct posibilitățile Moldovei de a avansa pe calea integrării. Atât timp cât conflictul de la granița estică rămâne deschis, iar teritoriul transnistrean rămâne sub influență militară și politică rusă, UE va evalua cu precauție orice pas major.
Analista descrie Transnistria drept o „boală cronică”, un dosar internațional care trebuie tratat înainte ca Moldova să poată face un salt decisiv spre Uniune. De aproape trei decenii, regiunea reprezintă o anomalie geopolitică: un teritoriu nerecunoscut internațional, dar controlat de un regim separatist, dependent economic de Chișinău și militar de Moscova. Pentru UE, această situație ridică probleme de securitate, control la frontieră și aplicare a legislației europene, elemente esențiale într-un proces de aderare.
În discuțiile despre viitorul regiunii, Sabina Fati indică două variabile majore: rezultatul final al războiului din Ucraina și gradul de implicare europeană în eventualele negocieri de pace. Dacă Ucraina își consolidează frontierele și influența Rusiei slăbește în regiune, șansele unui aranjament negociat cresc. În schimb, un război prelungit sau un acord de compromis poate menține Transnistria într-o stare ambiguă, dificil de reconciliat cu cerințele UE pentru un viitor stat membru.
În plan politic, discuția nu se oprește la Transnistria. Analista atrage atenția asupra unei dimensiuni simbolice importante: România și Republica Moldova sunt două state europene cu aceeași limbă, cu aceeași cultură și cu aceeași istorie, dar separate în continuare de o frontieră. În opinia ei, această realitate influențează profund percepția Bruxelles-ului și lasă deschisă, pe termen lung, ideea unei apropieri mult mai profunde, fie în interiorul UE, fie prin alte formule politice.
Fati concluzionează că, în acest moment, Moldova are fereastra de oportunitate cea mai favorabilă din ultimele decenii, însă și cea mai complicată. România poate sprijini, poate deschide uși, poate oferi expertiză și alianțe, dar nu poate rezolva dosarul transnistrean în locul Chișinăului. În acest context, ritmul aderării va depinde de stabilitatea regională, de curajul reformelor interne și de capacitatea Moldovei de a-și rezolva vulnerabilitățile de securitate înainte ca UE să fie pregătită să facă următorul pas.
