Căile Ferate din Republica Moldova se confruntă cu una dintre cele mai severe crize din ultimii ani, iar traficul de pasageri s-a redus la jumătate față de perioada pre-pandemică. Dacă trenul era odinioară un mijloc folosit zilnic de navetiști, studenți și pensionari, astăzi mulți îl abandonează, invocând întârzieri frecvente, lipsa legăturilor și condiții de călătorie care nu mai corespund minimelor standarde de confort. Vagoane vechi, încălzire defectuoasă, toaletă inaccesibilă și orare greu de respectat — sunt motivele pentru care drumul pe șine devine tot mai puțin atractiv.
La nivel instituțional, conducerea Căilor Ferate recunoaște situația, dar o pune pe seama infrastructurii îmbătrânite și a lipsei cronice de bani. Șinele, locomotivele și echipamentele tehnice au peste 30–40 de ani, iar modernizările sunt lente și costisitoare. Reparațiile capitale necesită fonduri externe, iar proiectele europene pentru transport feroviar avansează greu, în timp ce rețeaua națională își pierde rolul strategic. În timp ce trenurile din România, Polonia sau Ucraina sunt modernizate cu fonduri europene, Moldova rămâne deocamdată într-o zonă de „supraviețuire feroviară”.
Paradoxul devine vizibil în contextul scumpirilor la carburanți și al blocajelor din traficul rutier: trenul ar trebui să fie alternativa mai ieftină, mai sigură și mai ecologică, dar în realitate devine doar o opțiune teoretică, prezentă în planuri, nu și în viața de zi cu zi. Multe rute au fost suspendate, iar legăturile rapide cu orașe importante — Bălți, Ungheni, Ocnița, Cahul — au fost reduse la câteva curse săptămânale. În unele stații, orarul afișat nu mai coincide cu circulația reală, iar navetiștii aleg autobuzele sau mașinile personale, chiar dacă plătesc mai mult.
În stațiile mici, personalul feroviar povestește că, uneori, într-un vagon sunt doar câțiva pasageri, deși capacitatea este de peste 60 de locuri. Trenul devine transport simbolic, nu soluție reală. Angajații se plâng de salarii întârziate, de reducerea personalului și de lipsa condițiilor, în timp ce instituția rămâne una dintre cele mai mari consumatoare de fonduri, fără eficiență vizibilă. Proiectele de privatizare, restructurare sau parteneriat public-privat sunt încă în faza de discuție, fără soluții concrete.
Experții în transport spun că Moldova riscă să piardă definitiv transportul feroviar de pasageri, dacă nu intervine rapid cu investiții, digitalizare, proiecte moderne și parteneriate cu țările vecine. Fără modernizare, trenul nu poate concura cu autocarele, microbuzele sau transportul individual. Iar fără tren, țara pierde nu doar un mijloc de transport, ci și o parte importantă din mobilitatea sa economică, socială și strategică.
Pentru mulți moldoveni, trenul nu a dispărut — doar a rămas în amintiri, pe harta oficială și în fotografiile vechilor bilete de carton.
