Oficial, rata șomajului în Republica Moldova este de doar 4%, adică aproximativ 33 de mii de persoane fără loc de muncă, conform datelor Biroului Național de Statistică pentru trimestrul doi al anului 2025. În mediul urban, șomajul este puțin mai ridicat decât în sate, ceea ce indică o presiune mai mare pe orașe, unde oferta de locuri de muncă este mai diversificată, dar și mai competitivă. Tinerii de 15–24 de ani rămân cea mai vulnerabilă categorie: aproape unul din zece caută de lucru fără succes, un semnal că tranziția de la școală la piața muncii este în continuare dificilă.
Statisticile arată „bine”, dar ascund o realitate mult mai complexă. Fără a fi șomeri oficial, sute de mii de moldoveni au plecat la muncă peste hotare, iar mii de alții pur și simplu au ieșit din piața muncii, fiind neînregistrați, necalificați sau fără dorința de a căuta un loc de muncă în țară. Astfel, o parte importantă a populației activă economic lipsește din statistici, iar rata șomajului pare artificial scăzută.
Economiștii explică faptul că pierderea forței de muncă active este una dintre cele mai mari vulnerabilități ale Republicii Moldova. Cu un număr tot mai mic de angajați activi, statul are mai puțini contribuabili, mai puține resurse pentru pensii și servicii publice și o presiune tot mai mare asupra celor care rămân și muncesc aici. Închiderea ochilor la migrație nu înseamnă că problema dispariției forței de muncă este rezolvată.
În multe sectoare, angajatorii se plâng că au locuri vacante, dar nu au oameni disponibili sau calificați pentru ele. Agricultura, transportul, construcțiile, HoReCa și chiar sistemul medical se confruntă cu deficit de personal, în timp ce sistemul educațional pregătește generații care pleacă direct spre piața muncii din Uniunea Europeană. În aceste condiții, rata de șomaj redusă nu indică stabilitate economică, ci lipsa oamenilor dispuși să muncească aici.
În percepția publică, cifrele oficiale devin irelevante atunci când realitatea din sate și orașe arată altceva: fabrici fără muncitori, spitale fără medici și sate populate doar de vârstnici. Rata șomajului de 4% este, de fapt, o fotografie incompletă — Moldova nu are un număr mic de șomeri, ci un număr mare de oameni plecați sau ieșiți din circuitul economic.
Republica Moldova nu are doar o problemă de șomaj redus; are o problemă de forță de muncă dispărută. Și aceasta nu se vede în cifre, dar se vede în fiecare gospodărie goală, în fiecare salon fără asistente și în fiecare firmă care nu găsește oameni.
