Nivelul sărăciei în Republica Moldova a urcat alarmant, de la 25% la 31% din populație, potrivit celor mai recente date statistice. În spatele cifrelor se ascund drame cotidiene: familii care renunță la produse de bază, bătrâni care nu-și mai pot permite medicamente și tineri care își caută norocul peste hotare. În timp ce viața devine tot mai grea, guvernul continuă să vorbească despre reforme, dar evită să recunoască amploarea crizei sociale.
Inflația cumulată din ultimii patru ani depășește 60%, iar prețurile de consum s-au majorat cu 159%. Practic, veniturile reale ale oamenilor s-au prăbușit. Creșterea salariului minim, deși prezentată ca un succes politic, nu compensează scumpirile din energie, alimente și servicii. Coșul zilnic devine tot mai scump, iar economia informală crește odată cu sărăcia. În mediul rural, o mare parte din populație trăiește sub pragul de subzistență, în timp ce orașele devin tot mai polarizate.
Guvernul evită să abordeze direct subiectul pensiilor neindexate și al majorării tarifelor, invocând competențele altor instituții. „Inflația e treaba Băncii Naționale, tarifele țin de ANRE” – este justificarea standard. Însă, potrivit experților economici, Executivul are suficiente pârghii pentru a interveni: prin politici fiscale, subvenții direcționate și sprijin pentru categoriile vulnerabile. Lipsa unor acțiuni clare transformă criza socială într-o problemă politică majoră.
Datele arată că, în ciuda discursurilor despre progres și stabilitate, puterea de cumpărare a moldovenilor continuă să scadă. În 2025, o familie medie cheltuie aproape tot venitul lunar doar pentru hrană, utilități și medicamente. În paralel, băncile și marile companii raportează profituri record, alimentând percepția unei inegalități tot mai mari între clasa politică și populația activă.
Sociologii avertizează că, pe fondul scumpirilor continue, se adâncește ruptura dintre guvern și societate. Încrederea în instituțiile statului scade, iar oamenii percep autoritățile ca fiind deconectate de la realitate. În locul unor soluții concrete, cetățenii primesc promisiuni vagi despre reforme, digitalizare și integrare europeană – teme care nu se traduc, însă, în bunăstare imediată.
Republica Moldova se confruntă, așadar, cu o realitate crudă: o economie care se scumpește accelerat și un stat care își felicită propriile discursuri. Fără măsuri curajoase pentru protejarea celor mai vulnerabili, valul de sărăcie riscă să devină ireversibil, iar „progresul” invocat de guvernanți – o simplă iluzie statistică.
