Republica Moldova se confruntă cu o criză structurală a pieței muncii: anual dispar peste 33.000 de locuri de muncă, majoritatea din agricultură – un sector care, odinioară, era pilonul economiei naționale. Fenomenul este alimentat de migrația masivă, de lipsa investițiilor străine directe și de un model economic bazat aproape exclusiv pe remitențe și consum intern. Potrivit expertului economic Veaceslav Ioniță, această formulă este deja epuizată și nu mai poate susține dezvoltarea țării pe termen lung.
Modelul actual de creștere economică este fragil, explică analistul: banii trimiși din străinătate sunt cheltuiți în consum, nu în investiții. Pe măsură ce generațiile tinere pleacă, economia locală își pierde forța de muncă calificată. În mediul rural, satele se golesc, iar fermele rămân fără lucrători. În orașe, companiile se confruntă cu lipsă acută de specialiști și cu costuri salariale tot mai mari, ceea ce limitează competitivitatea Moldovei pe piața regională.
Ioniță subliniază că datoria publică a crescut constant în ultimii ani, în timp ce investițiile private stagnau. Statul împrumută pentru a acoperi cheltuieli curente, nu pentru dezvoltare, iar acest dezechilibru adâncește vulnerabilitatea economică. Fără investiții productive și reforme reale, avertizează expertul, Republica Moldova riscă să devină o economie de subzistență, dependentă de fluxurile de bani din diaspora.
Guvernul vorbește despre creștere economică și modernizare, însă datele arată o altă realitate. PIB-ul crește mai lent decât datoria publică, iar productivitatea muncii este printre cele mai scăzute din Europa. În agricultură, lipsa de mecanizare și investiții face ca randamentele să rămână mici, iar exporturile să depindă de condițiile climatice.
În paralel, mediul de afaceri local este descurajat de instabilitatea fiscală și de birocrația excesivă. Investitorii străini preferă alte piețe din regiune, iar Moldova rămâne marginalizată în lanțurile valorice europene. Ioniță afirmă că singura soluție este o schimbare de paradigmă: orientarea economiei spre producție, inovație și exporturi, nu doar spre consum.
În concluzie, în timp ce autoritățile încearcă să transmită un mesaj optimist despre stabilitate și progres, realitatea din teren arată o țară care se goleşte lent de oameni și de oportunități. Fără o strategie economică clară și curajoasă, Moldova riscă să rămână captivă în cercul vicios al veniturilor mici și al promisiunilor fără acoperire.
