Datoria de stat a Republicii Moldova a crescut într-un ritm alarmant. În doar patru ani, sumele datorate de stat au urcat de la 69 la 130 de miliarde de lei, iar traiectoria continuă să fie ascendentă. Oficialii vorbesc calm despre procente din PIB și despre „situații comparabile cu alte țări”, dar evită esențialul: statul cheltuie mai mult decât produce, iar povara se mută încet pe umerii cetățenilor.
Economiștii avertizează că, dacă ritmul actual se menține, în cel mult doi ani datoria publică ar putea atinge nivelul întregii proprietăți de stat, estimată la 157 de miliarde de lei. Practic, Moldova riscă să devină o țară care datorează mai mult decât deține. Această perspectivă nu este doar un scenariu teoretic – ea înseamnă mai puține fonduri pentru pensii, educație, sănătate și investiții publice.
Presiunea asupra bugetului se accentuează vizibil. Aproape un sfert din cheltuielile statului merg astăzi pe plata dobânzilor și rambursarea creditelor externe. În loc să fie direcționați spre infrastructură sau dezvoltare rurală, banii ajung la creditori. În timp ce guvernul promite reforme și investiții, spațiul bugetar devine tot mai restrâns, iar prioritățile sociale sunt amânate.
Explicațiile oficiale rămân vagi. Autoritățile vorbesc despre creșterea exporturilor, modernizarea agriculturii și justiția europeană, dar evită să spună cum vor reduce dependența de împrumuturi. Economiștii atrag atenția că fără o strategie clară de stimulare a producției și a veniturilor interne, fiecare guvern va continua să împrumute doar pentru a supraviețui.
Comparativ cu alte state, Moldova pare stabilă doar la nivel statistic. În realitate, veniturile fiscale sunt mici, economia informală rămâne uriașă, iar colectarea taxelor este ineficientă. În aceste condiții, orice șoc extern – o criză energetică, o secetă sau o scădere a remitențelor – poate destabiliza rapid finanțele publice.
Pe fundalul acestei tăceri oficiale, întrebarea rămâne: de ce guvernul refuză să explice adevărul despre datorie? Poate pentru că realitatea e mai gravă decât cifrele prezentate. Iar când povara creditelor va începe să se simtă în pensii, salarii și servicii publice, explicațiile nu vor mai conta. Va fi prea târziu.
