Republica Moldova se confruntă cu o criză acută de medici veterinari, iar autoritățile par depășite de gravitatea situației. Potrivit estimărilor Asociației Naționale a Medicilor Veterinari, deficitul ajunge la aproape 300 de specialiști activi, ceea ce lasă zeci de localități fără servicii de profil. În multe sate, un singur medic acoperă mai multe comune, iar animalele nu beneficiază de vaccinări la timp sau de tratamente corespunzătoare.
Fermierii avertizează că lipsa personalului veterinar pune în pericol sănătatea efectivelor de animale și, implicit, siguranța alimentară a țării. În absența controalelor regulate, riscul izbucnirii unor focare de boli precum pesta porcină africană, antraxul sau bruceloza este tot mai mare. Un singur focar necontrolat ar putea provoca pierderi economice uriașe, prin sacrificarea masivă a animalelor și blocarea exporturilor.
Cauzele sunt multiple: salariile mici, lipsa dotărilor, vârsta înaintată a specialiștilor și migrația spre sectorul privat sau străinătate. Mulți tineri absolvenți ai facultăților de medicină veterinară nu aleg să profeseze în mediul rural, unde infrastructura și condițiile de muncă sunt precare. În unele raioane, posturile vacante rămân neocupate de ani întregi, iar serviciile veterinare funcționează doar pe hârtie.
Ministerul Agriculturii recunoaște problema, dar soluțiile sunt limitate. Programele de atragere a tinerilor veterinari în sate au eșuat din lipsă de finanțare, iar stimulentele promise – cum ar fi compensațiile pentru locuință sau echipamentele moderne – nu au mai fost implementate. În același timp, birocrația excesivă și lipsa de coordonare între instituțiile responsabile frânează orice reformă reală.
Pe termen lung, specialiștii avertizează că fără un sistem veterinar funcțional, Moldova riscă nu doar pierderi economice, ci și un colaps al sectorului zootehnic. Controlul bolilor, calitatea produselor animaliere și exporturile depind direct de capacitatea statului de a menține o rețea eficientă de veterinari. Lipsa acesteia ar putea lovi în cele mai vulnerabile regiuni ale țării, unde agricultura rămâne singura sursă de venit.
Această criză scoate la suprafață o problemă mai profundă – declinul satului moldovenesc și absența politicilor reale de susținere a mediului rural. Fără oameni și fără specialiști, agricultura riscă să se prăbușească sub propria neputință, iar sănătatea animalelor – și implicit a populației – devine o problemă națională ignorată de prea mult timp.
