Republica Moldova se confruntă cu o criză gravă a securității muncii. Doar până în luna septembrie 2025, s-au înregistrat oficial 515 accidente de muncă, dintre care 56 s-au soldat cu pierderi de vieți omenești. Cifrele arată un sistem care nu funcționează și unde fiecare zi de lucru se poate transforma într-o tragedie. Lipsa controalelor și a măsurilor reale de prevenție face ca locul de muncă să devină unul dintre cele mai periculoase spații pentru mii de angajați.
Inspectorii de muncă, puțini și suprasolicitați, nu reușesc să facă față avalanșei de probleme din teren. În multe cazuri, angajatorii ascund incidentele pentru a evita sancțiunile, iar uneori victimele acceptă această mușamalizare din frică să nu-și piardă locul de muncă. Astfel, adevărata amploare a tragediilor rămâne ascunsă, iar cifrele oficiale pot fi doar vârful aisbergului.
Cele mai periculoase domenii rămân construcțiile, agricultura și industria. În aceste sectoare, instruirile de securitate sunt adesea tratate superficial, iar evaluările de risc lipsesc aproape complet. Muncitorii sunt lăsați să lucreze cu utilaje neasigurate, fără echipamente de protecție și fără reguli clare, ceea ce transformă fiecare oră de muncă într-o ruletă rusească.
Specialiștii atrag atenția că situația nu mai poate fi ignorată. Ei cer suplimentarea urgentă a numărului de inspectori de muncă, dar și investiții în tehnologii moderne de supraveghere a șantierelor și a spațiilor industriale. Doar o monitorizare strictă, în timp real, ar putea descuraja abuzurile și ar putea preveni catastrofele care acum par inevitabile.
Deși tragediile se repetă, statul continuă să rămână pasiv. Legislația există, dar aplicarea ei este inconsistentă, iar sancțiunile rareori ating nivelul necesar pentru a forța angajatorii să respecte regulile. Astfel, responsabilitatea este pasată de la o instituție la alta, în timp ce familiile victimelor rămân cu pierderi ireparabile și fără sprijin real.
Realitatea crudă este că munca, în loc să asigure un trai decent, continuă să ucidă. Iar fără măsuri ferme și hotărâte, șantierele și câmpurile Moldovei vor rămâne spații ale riscului permanent, unde oamenii își sacrifică viața în schimbul unui salariu mizer. Situația este o rușine națională care cere soluții urgente, nu statistici reci și tăcere instituțională.
