În Republica Moldova, risipa alimentară continuă să fie o problemă majoră, cu peste 231 de mii de tone de alimente aruncate anual, ceea ce reprezintă aproape 71 de kilograme pe cap de locuitor. Cele mai mari pierderi provin din gospodării, unde produsele expirate sau neconsumate ajung la gunoi, urmate de sectorul alimentar și comerț, care contribuie prin produse nevândute, deteriorate sau expirate.
Această risipă are efecte directe asupra mediului. Alimentele aruncate generează emisii de gaze cu efect de seră și implică risipirea unor resurse naturale importante, precum apă, energie și terenuri agricole. În timp ce milioane de oameni se confruntă cu insecuritate alimentară, cantități importante de hrană ajung nefolosite la groapa de gunoi, evidențiind un dezechilibru grav în societate.
La nivel global, aproximativ o treime din alimentele produse anual sunt pierdute sau irosite, generând aproape 10% din emisiile de gaze cu efect de seră. Moldova nu face excepție, iar risipa alimentară este considerată o problemă structurală, care necesită intervenția autorităților, a producătorilor și a consumatorilor pentru a fi redusă semnificativ.
Datele arată că peste 800 de agenți economici raportează anual pierderi alimentare de peste 1,4 miliarde de lei. Aceasta demonstrează că fenomenul nu este doar casnic, ci și economic, afectând supermarketuri, restaurante și depozite, care trebuie să optimizeze lanțul de aprovizionare și să gestioneze surplusul de produse în mod eficient.
Specialiștii recomandă măsuri practice pentru reducerea risipei, precum planificarea cumpărăturilor, depozitarea corectă a alimentelor, donarea surplusului către centre sociale și educarea consumatorilor cu privire la utilizarea responsabilă a produselor alimentare. Implementarea acestor practici poate diminua pierderile și poate aduce beneficii economice și sociale.
Combaterea risipei alimentare reprezintă nu doar o chestiune economică, ci și un gest de responsabilitate socială și protecție a mediului. În Moldova, schimbarea mentalității consumatorilor și implicarea producătorilor ar putea transforma fenomenul într-o problemă gestionabilă, contribuind la reducerea poluării și la asigurarea hranei pentru cei aflați în dificultate.
