Studenții din Republica Moldova pornesc noul an universitar cu buzunarele goale și nervii întinși. Taxele de cazare în cămine au crescut vizibil, însă condițiile de trai rămân jalnice. Pereții scorojiți, mobilierul stricat și băile insalubre sunt realitatea cotidiană a tinerilor, care se simt abandonați de administrațiile universitare și obligați să plătească mai mult pentru un confort care lipsește.
La Universitatea Tehnică a Moldovei, studenții ajung să cheltuie până la 2.000 de lei din propriul buzunar pentru a-și renova camerele. În timp ce universitatea se laudă cu geamuri termopan și patru băi modernizate, majoritatea spațiilor rămân într-o stare deplorabilă. Tinerii spun că se simt păcăliți, fiind nevoiți să plătească pentru reparații elementare care ar trebui asigurate de instituție.
Taxele de cazare nu sunt deloc neglijabile. La UTM, costul lunar a urcat de la 450 la 520 de lei, o creștere care nu se reflectă în calitatea serviciilor. Situația este și mai dramatică la Universitatea de Stat din Moldova, unde o cameră individuală ajunge la 1.500 de lei, în timp ce condițiile nu depășesc nivelul minim de confort.
Studenții atrag atenția că raportul dintre bani și servicii devine absurd: plătesc mai mult ca oricând, dar primesc mai puțin. Lipsa apei calde, instalațiile sanitare degradate și mobilierul din altă epocă sunt doar câteva dintre problemele zilnice. Pentru mulți, aceste condiții nu doar că le afectează sănătatea, ci și procesul educațional.
Specialiștii în domeniul educației avertizează că situația riscă să se transforme într-o criză socială. Mulți studenți, în special din familii modeste sau din mediul rural, nu își mai permit să locuiască la cămin și sunt forțați să caute alternative mai scumpe pe piața privată. În lipsa unor politici reale de sprijin, accesul la studii devine un privilegiu, nu un drept.
În ciuda criticilor tot mai vocale, universitățile continuă să practice majorări de taxe fără a oferi transparență privind investițiile. Studenții cer soluții rapide și eficiente, însă până acum au primit doar promisiuni vagi. Căminele rămân un exemplu dureros al modului în care tinerii Moldovei sunt lăsați să se descurce singuri într-un sistem educațional care pretinde să fie european, dar funcționează după reguli învechite.
