Piața uleiului de floarea-soarelui din Republica Moldova reflectă perfect un model economic falimentar: importăm scump, exportăm ieftin, iar statul privește impasibil dezechilibrul. În luna iulie, 59% din volumul de ulei de pe piață a provenit din importuri, în timp ce doar 41% a fost exportat – la un preț cu mult sub cel de achiziție.
Concret, Moldova a importat ulei cu aproximativ 27 de lei per kilogram, dar l-a exportat cu doar 17 lei/kg. Diferența e uriașă și arată nu doar o lipsă de eficiență economică, ci și o poziție slabă în lanțul de aprovizionare regional. Țara noastră nu adaugă valoare produsului, nu procesează eficient și nu controlează deloc piața.
Mai grav este că piața e dominată de câțiva jucători mari, care stabilesc prețurile sub valoarea pieței, profitând de lipsa reglementării. Micii producători, zdrobiți de costuri, nu reușesc să supraviețuiască în acest climat inechitabil și sunt împinși spre faliment sau absorbție.
Statul nu doar că nu intervine, dar pare că a renunțat la orice instrument de reglementare sau protecție a producției interne. Nu există politici coerente pentru susținerea procesatorilor locali, iar fiscalitatea și infrastructura rămân bariere majore pentru dezvoltare.
În lipsa unei strategii clare, Republica Moldova continuă să vândă ieftin ce produce și să cumpere scump ce ar putea crea pe plan intern. Rezultatul: o economie vulnerabilă, dominată de interese mari și lăsată la voia pieței.
