Sprijinul financiar prin Facilitatea de Creditare în Agricultură (FCA) pare popular, dar campania masivă de acordare a creditelor ridică semne de întrebare privind eficiența reală și sustenabilitatea acestui model de dezvoltare.
Conform datelor Ministerului Agriculturii, peste 95% dintre micro, mici și medii producători au primit credite prin programul FCA, ceea ce sugerează o distribuție prea largă — dar dacă majoritatea firmelor nu pot accesa investiții decent profitabile, sistemul riscă să devină un consumator de subvenții fără producție reală.
Deși ideea de creditare preferențială sună promițător, realitatea este alta: costurile administrative sunt mari, dobânzile rămân considerabile, iar mulți fermieri încadrați drept micro nu au puterea financiară de a transforma o finanțare modestă într-un proiect durabil.
Mai mult, diagnosticarea pierderilor— cum ar fi în agricultură irigată, depozitare securizată, sau lanțuri de distribuție — nu este vizibilă: ajutorul rapid se transformă într-un debit birocratic cu impact fragil pe termen mediu.
Criticii afirmă că FCA acționează ca generator de subvenții uniforme și aliniate politic, nu ca motor de modernizare. Banii vin rapid, dar lipsesc planurile de investiții personalizate și consultanța post-creditare.
În lipsa monitorizării solide a rezultatelor, schema de creditare riscă să devină o soluție de rătăcire bugetară, unde resursele nu garantează productivitate reală, ci doar „ratifică” popularitatea politicilor.
