Vama de la Calafat este atestată documentar pentru prima dată în urmă cu exact 603 ani, într-un document emis pe 5 august 1422 de domnitorul Țării Românești, Dan al II-lea. Acesta a acordat privilegii comerciale sașilor din Brașov, permițându-le să transporte mărfuri prin vama de la Calafat, confirmând astfel importanța strategică a acestui punct vamal încă din Evul Mediu.
Menționarea oficială într-un act domnesc demonstrează că Vama Calafat era deja un nod economic activ și recunoscut, fiind folosit pentru schimburi comerciale internaționale. Poziționarea sa pe Dunăre, în proximitatea actualei granițe cu Bulgaria, i-a conferit un statut privilegiat în comerțul medieval dintre Țările Române și Europa Centrală și de Sud-Est.
Documentul din 1422 este păstrat în Arhivele Naționale și reprezintă o mărturie a vechimii instituțiilor vamale românești. De-a lungul secolelor, vama de la Calafat a fost un punct de frontieră esențial, iar evoluția sa reflectă transformările politice și economice ale regiunii Dunării.
Astăzi, Calafatul continuă să fie un punct vamal important, inclus în coridorul paneuropean de transport și legat de orașul bulgar Vidin prin Podul Prieteniei. Acest pod, inaugurat în 2013, a redat vămii Calafat o relevanță contemporană, consolidând legătura dintre România și Bulgaria în cadrul Uniunii Europene.
Evenimentul aniversar de anul acesta oferă ocazia reevaluării rolului istoric al orașului Calafat în rețeaua comercială a regiunii, precum și a continuității instituțiilor de control vamal care au funcționat fără întrerupere de peste șase secole.
