Piețele din sud-estul Moldovei par încă vii la sfârșit de săptămână, cu tarabe colorate și zarzavaturi aranjate atent. Dar în spatele acestei imagini de normalitate se ascunde o realitate dură: agricultorii locali sunt la limită, iar anul agricol 2025 este considerat unul dezastruos.
Seceta prelungită a afectat grav culturile, în special cele de legume, fructe și cereale. Fermierii spun că recoltele sunt la jumătate față de anii precedenți, iar unii nu au reușit nici măcar să-și acopere costurile de producție. Din această cauză, mulți dintre ei vin la piață cu cantități mici de produse și cu moralul la pământ.
Statul, spun ei, lipsește cu desăvârșire. Promisiunile de sprijin financiar, irigații sau subvenții rămân pe hârtie, în timp ce cheltuielile reale – pentru motorină, semințe, îngrășăminte – cresc constant. Unii agricultori au apelat la credite pentru a-și menține activitatea, alții au renunțat complet la o parte din culturi.
Modernizarea infrastructurii piețelor – lăudată în rapoartele oficiale – nu are niciun efect real asupra situației din teren. Comerțul cu legume și fructe locale se subțiază, iar spațiile rămân tot mai goale. În locul producătorilor autohtoni, apar comercianți care aduc marfă din import, uneori mai ieftină, dar și de calitate îndoielnică.
Fermierii care încă rezistă o fac din încăpățânare, nu din sprijin real. „Ne ținem de muncă doar pentru că e pământul nostru”, spune un agricultor din Cimișlia. „Dar dacă nici anul viitor nu va fi mai bun, mulți vor pune lacătul pe activitate.”
În lipsa unor măsuri concrete de sprijin, agricultura moldovenească riscă să se transforme într-un sector simbolic, fără putere economică. Piețele pot părea pline, dar pământul e tot mai gol, iar viitorul producției locale – tot mai nesigur.
