În timp ce pacienții bolnavi de cancer cer ajutor, Institutul Oncologic din Chișinău ridică din umeri. O investigație jurnalistică scoate la iveală un sistem blocat, în care bolnavii sunt amânați sau chiar refuzați la internare. Lipsa paturilor, tratamentele insuficiente și indiferența instituțională compun un tablou dureros.
Conducerea Institutului răspunde prin formule reci, evitând explicațiile concrete. Oficial, totul e bine: „Nu sunt liste de așteptare, paturile sunt suficiente, tratamentele se acordă conform criteriilor medicale”. În realitate, pacienții povestesc altceva – cozi tăcute la internare, intervenții doar prin insistență sau relații și dureri ignorate.
Numărul de paturi din 2019 până azi nu s-a schimbat, deși incidența cancerului a crescut. Sistemul a rămas rigid, nepregătit pentru volumul tot mai mare de cazuri oncologice. Tratamentele moderne lipsesc sau sunt oferite selectiv, iar medicii lucrează la limita rezistenței, blocați între protocoale și subfinanțare.
În timp ce autoritățile mimează controlul, oamenii mor în așteptare. Fără explicații, fără speranță. Într-un stat care se laudă cu reforme în sănătate, realitatea din spitale este cruntă – nu lipsesc doar paturile, ci și compasiunea.
În lupta cu cancerul, fiecare zi contează. Dar sistemul ignoră cronometrele biologice și răspunde bolii cu birocrație. O nedreptate care doare, în fiecare salon tăcut.
