În luna iunie, Republica Moldova a exportat peste 69.000 de tone de produse agroalimentare. La prima vedere, cifrele par încurajatoare. În realitate, însă, 87% din această cantitate a fost reprezentată de materii prime neprelucrate: semințe de floarea-soarelui, grâu și porumb.
Exporturile masive nu înseamnă automat câștig pentru fermieri. Conform analizei economistului Iurie Rija, cea mai mare parte a profiturilor ajunge la doar zece companii, care domină piața exporturilor. Micii producători, în schimb, vând la prețuri minime și rămân cu cheltuielile.
Problema majoră este lipsa procesării. Fără lanțuri de valoare adăugată – mori, uleiuri, produse ambalate sau rafinate – Moldova rămâne o piață de materii brute, nu de produse finite. Adică, trimite afară tot ce produce, fără să valorifice potențialul.
Această strategie sabotează economia locală și condamnă fermierii la subzistență. În timp ce recoltele sunt impresionante, veniturile agricultorilor scad, iar profitul real se mută în conturile celor care dețin controlul logistic și de export.
Specialiștii avertizează că, fără o politică coerentă de industrializare a agriculturii, Moldova va continua să „exporte oportunități pierdute”, în loc de produse competitive. Este nevoie urgentă de investiții în procesare, tehnologii și centre de colectare moderne.
Munca țăranului aduce roade, dar profiturile se opresc în altă parte. Iar dacă nu se schimbă modelul economic, Moldova va rămâne cu lanurile pline și buzunarele goale.
