Criza din agricultură nu mai poate fi „gesticulată” din comunicate, avertizează fermierul și deputatul Sergiu Stefanco, din Partidul „Democrația Acasă”. Într-un an de secetă repetată, agricultorii continuă să achite taxe și impozite ca într-o economie normală, dar rămân fără instrumente reale de supraviețuire: subvenții insuficiente, plătite cu întârziere, acces greu la credite și un moratoriu la executări silite care sună bine pe hârtie, dar nu funcționează în teren. În opinia lui, Fondul de subvenționare ar trebui, cel puțin, dublat până la circa 3,5 miliarde de lei, altfel falimentul fermelor mici și mijlocii va continua.
Stefanco pune degetul pe una dintre cele mai dureroase teme pentru agricultori: acciza la motorină. El amintește că în nicio țară europeană fermierii nu plătesc acciză la combustibilul folosit în agricultură, în timp ce în Republica Moldova nota de plată depășește două miliarde de lei. Dacă 70% din motorină este consumată de fermieri, rezultă că aceștia achită în jur de 1,5 miliarde de lei doar din acciză, bani care intră la buget și nu se întorc către sector. „Și noi vorbim despre un Fond de subvenționare de 1,7 miliarde. Practic, statul ia de la fermieri cam cât le promite la capitolul subvenții”, punctează deputatul, sugerând că modelul actual e pur și simplu nedrept.
În paralel, producătorii agricoli se confruntă cu patru ani consecutivi de secetă, care au măturat rezerve, economii și capacitatea de a investi în tehnologie. Au rezistat mai ales gospodăriile mari, cu capital străin sau cu acces la bani ieftini pe termen lung. În schimb, fermierii mici și mijlocii, mai ales din zonele secetoase, au fost loviți în plin: fără irigații, fără finanțări avantajoase, fără mecanisme de refinanțare din partea băncilor, au ajuns direct la pragul insolvenței. „Patru ani la rând nu poate rezista nimeni”, spune Stefanco, acuzând statul că încasează TVA și accize la inputuri – îngrășăminte, semințe, motorină, piese de schimb – dar îi lasă pe fermieri „fără soluții” în momentul critic.
Un alt nod al crizei îl reprezintă moratoriul asupra executărilor silite, votat în 2024, pe care deputatul îl califică drept „plin de lacune”. Legea a fost gândită să îi protejeze pe agricultori de popriri și pierderea bunurilor în plină secetă, însă în practică nu acoperă întreg lanțul de creditori: nu doar băncile, ci și furnizorii de inputuri, piese, utilaje sau tehnică agricolă. Unii fermieri, recunoaște el, profită de golurile din lege, dar, în același timp, o bună parte rămâne vulnerabilă în fața executorilor și a creditorilor privați. „Legea trebuie să fie funcțională și respectată de toate părțile, altfel doar amăgim lumea cu termenul „moratoriu”, avertizează Stefanco.
Nemulțumirile vizează și „camerele agricole” – o structură nouă, pe care agricultorii vor fi obligați s-o finanțeze dacă vor acces la instrumente financiare și subvenții. Deputatul anunță că inițiativa va fi atacată la Curtea Constituțională, pe motiv că încalcă dreptul la libera asociere. Fermierii ar urma să devină membri cu forța și să plătească o cotizație, deși deja sunt sufocați de datorii și costuri. În loc să simplifice accesul la bani și servicii, noua structură riscă să devină încă o ușă la care agricultorii trebuie să bată, cu portofelul deschis.
La capătul lanțului, rămân restanțele la subvenții și prioritizarea zootehniei. Stefanco susține că există fermieri care au făcut investiții în 2023–2024 și așteaptă subvenții postinvestiționale de peste 1,3 miliarde de lei, în timp ce alții, din domeniul zootehnic, care au depus dosare în 2025, au fost deja plătiți. „Se creează o neconcordanță între fermieri”, declară el, cerând anularea hotărârilor care avantajează anumite sectoare în defavoarea altora. Dacă statul nu poate ridica Fondul de subvenționare la 3,5 miliarde, măcar să nu taie din start accesul unor categorii întregi de producători.
Pe 10 decembrie, fermierii din sudul țării, loviți de secetă și excluși din programele de creditare, au ieșit din nou în stradă, în fața Guvernului, denunțând o „situație catastrofală” în agricultură. Ei amenință că vor veni cu tractoarele la protest dacă revendicările nu sunt luate în serios. Ministra Agriculturii, Ludmila Catlabuga, spune că se lucrează la un proiect de lege pentru a opri executările silite, dar le reamintește agricultorilor că datoriile tot vor trebui plătite. Protestele nu sunt o premieră: și în decembrie 2024, fermierii au acuzat Guvernul pentru gestionarea secetei și pentru blocajele la rambursarea TVA-ului. Diferența este că, între timp, răbdarea lor – și rezervele financiare – s-au subțiat dramatic.
