Sistemul de justiție al Republicii Moldova se clatină sub greutatea propriilor dosare. La Curtea Supremă de Justiție, din cele 20 de posturi prevăzute, doar șapte sunt ocupate, iar peste 7.000 de cauze așteaptă să fie examinate. Fiecare judecător are de soluționat de peste două ori mai multe dosare decât permite legea, transformând actul de justiție într-o cursă imposibilă.
Consiliul Superior al Magistraturii admite oficial că sistemul e sufocat și că ritmul actual pune în pericol funcționarea normală a instanței. Încercările de a acoperi golurile prin concursuri publice s-au lovit de o realitate crudă: tot mai puțini candidați sunt considerați eligibili, iar mulți evită să intre într-un sistem blocat între lipsa de personal și presiunea publică uriașă.
Criza și-a avut începutul în 2023, când procesul de Vetting a dus la plecarea a 80% dintre judecătorii Curții Supreme. Măsura, menită să curețe sistemul de magistrați compromiși, a lăsat însă în urmă o gaură imensă, pe care statul nu a reușit să o umple nici după doi ani. Rezultatul: justiția supremă a țării funcționează astăzi la capacitate minimă.
Dosarele penale, civile și economice se adună într-un ritm alarmant, iar deciziile se amână luni întregi. Pentru mii de cetățeni și companii, așteptarea unei hotărâri definitive a devenit un maraton al răbdării, fără garanția că verdictul va veni curând.
Magistrații rămași în sistem vorbesc, sub protecția anonimatului, despre o presiune imensă și un risc crescut de erori judiciare. „Nu putem face față volumului. Justiția riscă să-și piardă sensul când termenele depășesc orice limită”, recunoaște un judecător.
Curtea Supremă, cândva bastionul final al dreptății, a devenit simbolul unei reforme neterminate. Moldova a vrut o justiție curată – dar s-a ales, deocamdată, cu o justiție aproape paralizată.
