Satul Tricolici, aflat la 14 km de Căușeni, este acum aproape fantomatic. Dintr-o comunitate de aproximativ 400 de locuitori în trecut, astăzi mai rămâne doar Anatolie, un bărbat de 63 de ani care își duce singur traiul. Casele goale, magazinele închise, oficiul poștal abandonat și lipsa serviciilor medicale transformă satul într-o enclavă a singurătății. Chiar și drumul principal, recent reparat, nu schimbă faptul că infrastructura de bază, utilitățile și oportunitățile economice lipsesc aproape complet.
Anatolie se descurcă cu ce produce acasă: legume, fructe, ouă și păsări. Pentru necesități suplimentare, prietenii din satele vecine îi aduc alimente, combustibil și medicamente. Viața sa este o luptă cotidiană cu singurătatea și izolarea, iar comunicarea cu autoritățile sau posibilitatea de a-și rezolva problemele este extrem de limitată. Este un exemplu viu al modului în care depopularea transformă satele din Republica Moldova în spații marginalizate.
Migrația tinerilor către orașe sau străinătate a fost unul dintre factorii principali care au golit Tricolici. Pandemia COVID-19 a accelerat acest proces, închiderea școlilor și lipsa locurilor de muncă făcând ca mulți să caute oportunități în Chișinău sau în străinătate. Cei care au rămas se confruntă cu izolarea socială și lipsa serviciilor de bază, iar comunitatea locală dispare treptat.
Tricolici nu este un caz izolat. Statisticile arată că aproximativ 90% dintre satele Moldovei au sub 5.000 de locuitori și se confruntă cu aceleași probleme: depopulare, abandonul infrastructurii, lipsa locurilor de muncă și servicii precare. Lipsa intervenției guvernamentale și a planurilor de dezvoltare rurală agravează fenomenul, transformând aceste localități în spații în derivă.
Impactul social și economic este major. Satul, cândva viu, și-a pierdut șansa la dezvoltare locală, iar tinerii și familiile care ar fi putut contribui la comunitate aleg migrarea. Această tendință afectează economia rurală, agricultura locală și coeziunea comunităților, iar autoritățile centrale nu par să aibă soluții eficiente pentru stoparea exodului rural.
Astfel, Tricolici simbolizează drama Moldovei rurale: sate care dispar fizic și social, oameni izolați și infrastructură abandonată. Fără politici coerente de dezvoltare, susținere a micilor comunități și revitalizare a satelor, astfel de cazuri vor deveni tot mai frecvente, iar rădăcinile tradiționale ale Moldovei vor fi pierdute.
