În Anenii Noi, Vasile Costiuc a scos în evidență o problemă dureroasă pentru agricultura Moldovei: lipsa industriei de procesare. În timp ce roșiile autohtone rămân pe câmp sau se vând pe marginea drumului, supermarketurile sunt pline de conserve și ketchup aduse din Ucraina și alte țări. Situația nu este nouă, dar e cu atât mai gravă cu cât se repetă an de an.
Costiuc a amintit că în localitate funcționa odinioară o fabrică de procesare, însă aceasta a dispărut, lăsând producătorii fără alternativă. Fermierii muncesc, dar nu au unde să-și valorifice recolta, iar prețurile mici îi împing la pierderi. Guvernarea, spune el, a avut patru ani la dispoziție și nu a reușit să creeze nicio întreprindere care să ofere soluții reale pentru agricultori.
Problema nu se rezumă doar la roșii. Aceeași soartă o au și merele, prunele sau alte produse care ar putea aduce valoare adăugată prin procesare. În lipsa unor fabrici, țăranii sunt condamnați să vândă la preț de nimic, în timp ce consumatorii plătesc scump pentru produse importate.
Costiuc avertizează că această situație menține Republica Moldova într-o dependență alimentară inutilă. În loc să-și valorifice resursele proprii, țara alimentează economiile altora. Pierde producătorul, pierde consumatorul, pierde și bugetul de stat.
Soluția propusă de liderul Democrația Acasă este dezvoltarea microprocesării și sprijinirea întreprinderilor de familie. Fabrici mici, adaptate comunităților locale, ar putea transforma recoltele în conserve, sucuri și alte produse finite, asigurând atât venit pentru fermieri, cât și alimente accesibile pentru cetățeni.
Mesajul său este direct: fără industrie de procesare, agricultura rămâne captivă în subdezvoltare. Roșiile putrezesc pe câmp, iar guvernarea importă minciuni și promisiuni, în loc să creeze soluții.
