Psihologul spaniol Víctor Küppers lansează un avertisment dur: omenirea se îndreaptă spre o criză morală profundă, unde compasiunea – fundamentul umanității – dispare cu o viteză alarmantă. În loc de empatie și solidaritate, domină confortul personal, ignoranța și refugiul în ecrane.
Küppers descrie fenomenul drept „o sărăcire umană și emoțională”, invizibilă pentru mass-media, dar devastatoare pentru structura socială. Nu e o criză economică sau politică, ci una care macină din interior, transformând oamenii în spectatori reci ai propriei epoci.
În lumea rețelelor sociale, like-urile au ajuns să cântărească mai mult decât gesturile reale, iar indiferența s-a transformat într-o normă socială acceptată. Atenția este furată de fluxuri infinite de imagini și știri, dar sensibilitatea față de suferința altuia se topește.
Tehnologia, care trebuia să ne apropie, devine tot mai des o barieră. În loc să creeze comunități, ea ridică ziduri invizibile între oameni, transformând relațiile în interacțiuni superficiale, consumate rapid și uitate la fel de repede.
Psihologii atrag atenția că această schimbare nu este doar culturală, ci și periculoasă. O societate care își pierde compasiunea riscă să devină incapabilă să răspundă la crize umanitare, să dezvolte solidaritate sau să protejeze pe cei vulnerabili. Este un drum care duce la alienare colectivă.
„Trăim în lumi pline de gadgeturi, dar goale pe dinăuntru”, spune Küppers. Iar dacă acest trend continuă, nu tehnologia ne va distruge, ci propria incapacitate de a simți – de a rămâne umani într-un secol al vitezei și al indiferenței.
