Regiunea separatistă Transnistria, deși se declară pro-rusă și anti-occidentală, își susține economia prin exporturi masive către Uniunea Europeană. În 2024, nu mai puțin de 83% din produsele transnistrene au ajuns în statele UE, în timp ce exporturile către Rusia au scăzut dramatic, cu peste 90% față de nivelul din 2008. Este o schimbare economică profundă, în ciuda retoricii anti-europene promovate de autoritățile de la Tiraspol.
Reorientarea a început încă din 2007, când România și Bulgaria au aderat la Uniunea Europeană, deschizând noi oportunități comerciale pentru întreaga regiune. Ulterior, datorită acordurilor comerciale negociate de Chișinău, și producătorii din stânga Nistrului au avut acces la piața unică europeană. Astfel, economia transnistreană, deși nerecunoscută oficial, s-a integrat tacit în fluxurile comerciale europene.
Companiile beneficiare sunt, în mare parte, controlate de holdingul Sheriff – grupare oligarhică ce domină politica și economia regiunii. Profiturile însă nu au dus la bunăstarea populației, ci au consolidat structurile autoritare de putere din teritoriu. În timp ce comerțul cu UE explodează, cetățenii trăiesc în sărăcie, cu infrastructură degradată și libertăți limitate.
Statisticile arată clar prăbușirea dependenței de Rusia: dacă în 2008 Transnistria exporta bunuri în valoare de 250 de milioane de euro către Moscova, în 2024 cifra a scăzut la doar 21 de milioane. Kremlinul nu mai este nici piață, nici garant economic pentru Tiraspol. În schimb, Europa plătește – și bine – pentru produsele regiunii.
Este o ironie geopolitică greu de ignorat: un regim care condamnă Occidentul, trăiește economic tocmai din relațiile comerciale cu acesta. Iar Chișinăul, fără a recunoaște administrația separatistă, a facilitat indirect acest traseu comercial, în încercarea de a menține stabilitatea și de a limita dependența energetică.
Această realitate economică subliniază ipocrizia discursului oficial de la Tiraspol și dovedește că, dincolo de ideologie, banii vorbesc. Transnistria nu mai e alimentată de Est, ci de Vest – iar între interese economice și loialitate geopolitică, primează supraviețuirea financiară.
