România, un teritoriu cu o tradiție adâncă în agricultură, se confruntă cu o adevărată „invazie economică” din partea gigantilor internaționali care își impun controlul asupra pieței de cereale. Mihai Anton, fermier și antreprenor, atrage atenția asupra impactului devastator pe care îl au aceste companii multinaționale asupra sectorului agricol românesc.
„Astăzi, nu mai avem loc pe piață, iar monopolurile străine fac legea. În porturile din Constanța, nu doar că cerealele românești sunt excluse, dar aceste companii mari controlează tot: de la depozite la transport și prețuri”, spune Anton, explicând cum multinaționalele au pus stăpânire pe cele mai importante canale logistice din țară.
Fermierii români se luptă nu doar cu condițiile meteo și resursele limitate, ci și cu o infrastructură aflată sub controlul acestor actori internaționali, care determină prețurile și modul în care cerealele noastre ajung pe piață. „Cerealele ucrainene sunt deja depozitate în silozurile din portul Constanța, iar spațiile pentru cerealele românești sunt complet blocate. Este un adevărat sabotaj economic. Fermierii români nu pot accesa aceleași condiții și facilități”, adaugă Anton.
Situația a devenit chiar mai gravă în contextul crizei agricole și al prețurilor galopante. „În timp ce noi, fermierii români, suntem nevoiți să ne luptăm cu taxele mari, birocrația și prețurile ridicate la inputuri, companiile străine continuă să își impună puterea și să ne lase fără alternative. Nu există voință politică pentru a sprijini micii producători locali”, subliniază fermierul.
Aceste companii nu doar că fac legea în logistică, dar influențează și prețurile de pe piață. Fermierii români sunt la mâna deciziilor luate de marile corporații și se simt excluși din propriul lor sector agricol. „Avem soluri excelente, avem condiții favorabile, dar nu avem controlul asupra pieței. Și este dureros să vezi cum România, un grânar al Europei, riscă să piardă această titulatură din cauza acestor monopoluri”, adaugă Anton.
În fața acestei crize, mulți fermieri români se întreabă cât timp vor mai putea supraviețui într-un sistem economic care le ignoră complet interesele și nevoile fundamentale pentru dezvoltare.
