Fenomenul bullyingului nu mai este o problemă marginală sau o simplă „tachinare între copii”, ci o formă de violență care distruge vieți, avertizează psihologi și juriști. În lipsa unor mecanisme reale de prevenție și intervenție, copiii din Republica Moldova sunt expuși zilnic umilirii, agresiunii verbale, izolării și, în cele mai grave cazuri, traumei psihice care poate duce la comportamente autodistructive. Specialiștii spun clar: sistemul actual este prea slab pentru a opri acest lanț al violenței.
Psihologul Aurelia Balan-Cojocaru explică faptul că bullyingul începe aproape întotdeauna la nivel emoțional și verbal, mult înainte de a deveni agresiune fizică. Copiii trimit semnale clare de suferință – schimbări de comportament, retragere, frică, anxietate, scăderea performanței școlare – însă, de cele mai multe ori, aceste semne sunt ignorate sau minimalizate. Într-un mediu în care umilirea devine „normalitate”, copilul ajunge să creadă că suferința lui nu contează.
Impactul psihologic al bullyingului este devastator și se acumulează în timp. De la rușine și frustrare se ajunge rapid la depresie, izolare socială, fobii, tulburări de comportament și, în cazuri extreme, la tentative de suicid. Psihologii avertizează că aceste răni emoționale nu dispar odată cu trecerea anilor, ci se pot transforma în probleme de sănătate mintală pe termen lung, afectând întreaga viață adultă a victimelor.
Un adevăr incomod este că, foarte des, agresorii sunt ei înșiși produsul violenței. Copiii care agresează alți copii reproduc comportamente pe care le-au văzut sau le-au trăit în familie, la școală sau în comunitate. În lipsa unor intervenții corecte, aceștia ajung să creadă că agresivitatea este o formă normală de relaționare. Astfel, ciclul violenței se perpetuează, iar școala devine un spațiu periculos pentru cei mai vulnerabili.
Situația este și mai gravă în mediul rural, unde mecanismele de intervenție sunt aproape inexistente. Echipele multidisciplinare, acolo unde există, se limitează adesea la simple discuții „pașnice” cu agresorii, fără evaluare psihologică reală, fără sancțiuni eficiente și fără protecție pentru victime. Autoritățile locale nu au pregătirea necesară pentru a gestiona cazuri complexe de violență, iar copiii rămân captivi într-un sistem care doar constată problema, dar nu o rezolvă.
Specialiștii cer un mecanism dublu: protecție juridică reală pentru victime și programe obligatorii de intervenție psihologică și educație relațională pentru agresori. Fără psihoeducație, consiliere și reabilitare, bullyingul nu poate fi stopat. Nu este suficient să sancționezi, trebuie să schimbi comportamentele și mentalitățile care generează violența.
Avocatul Dorin Podlisnic atrage atenția că agresivitatea juvenilă devine tot mai crudă de la an la an, iar legea actuală nu oferă instrumente eficiente de descurajare. În multe cazuri, minorii scapă doar cu sancțiuni simbolice, iar părinții plătesc amenzi ridicole, în timp ce victimele rămân cu traume serioase. Fără un lanț clar de responsabilitate între familie, școală, autorități și justiție, violența continuă nestingherită.
În lipsa unei reforme reale, bullyingul va rămâne o bombă cu ceas în școlile Moldovei. Iar prețul îl vor plăti copiii – prin frică, tăcere, depresie și, uneori, prin vieți distruse înainte de a începe cu adevărat.
