Planul autorităților de la Chișinău de a desființa Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul prin absorbția acesteia de către Universitatea Tehnică a Moldovei provoacă reacții dure în societate și mediul academic. Măsura, prezentată oficial drept o „reorganizare”, este văzută de numeroși experți drept o lichidare mascată a unei instituții universitare cu rol strategic pentru sudul Republicii Moldova.
Universitatea din Cahul a fost creată în 1999 ca extensie a Universitatea Dunărea de Jos din Galați, având încă de la început o misiune clară: să funcționeze ca punte educațională și culturală între România și Republica Moldova. De-a lungul anilor, profesori români au predat la Cahul, iar studenții au participat la stagii și schimburi academice peste Prut, consolidând cooperarea academică și identitatea culturală românească în sudul Basarabiei.
Criticii reformei avertizează că absorbția universității în structura UTM ar distruge această punte și ar slăbi legăturile educaționale transfrontaliere. Președintele Academia Română, Ioan-Aurel Pop, a avertizat public că dispariția universității din Cahul, chiar și sub o formă „voalată”, ar rupe legături fundamentale între românii de pe cele două maluri ale Prutului și ar transmite un semnal de regres în loc de apropiere de Europa.
Într-un context marcat de declin demografic și exod al tinerilor, desființarea unei universități regionale este considerată contraproductivă. Universitatea din Cahul formează specialiști locali, susține administrația publică, viața culturală și mediul economic regional. Centralizarea sa la Chișinău riscă să accelereze depopularea sudului Republicii Moldova și să adâncească dezechilibrele regionale.
Autoritățile susțin că integrarea în UTM ar aduce investiții și resurse suplimentare, însă mediul academic local avertizează că pierderea personalității juridice și a autonomiei va însemna pierderea bugetului propriu și a capacității reale de decizie. Diferențele de profil sunt, de asemenea, invocate: UTM are o orientare preponderent tehnică, în timp ce universitatea din Cahul oferă programe diverse, adaptate nevoilor regionale, de la educație și litere până la drept și economie.
Ca alternativă, experții propun un model european deja testat: transformarea universității din Cahul într-o filială a unei universități din Uniunea Europeană, în special a Universității „Dunărea de Jos” din Galați. Un precedent există deja în Republica Moldova, unde universitatea din Taraclia a fost transformată într-o filială a unei universități din Bulgaria, beneficiind de finanțare externă, programe europene și recunoaștere internațională a diplomelor.
Autorul editorialului, analistul Mihai Isac, avertizează că integrarea europeană nu se construiește prin desființarea instituțiilor locale, ci prin cooperare și viziune pe termen lung. Universitatea din Cahul este descrisă ca un „far al cunoașterii”, iar stingerea sa ar însemna nu modernizare, ci pierderea unei investiții strategice în educație, identitate și viitor european.
