Republica Moldova a obținut o victorie juridică definitivă în litigiul privind complexul sanatorial „Moldova” din Odesa. Curtea Supremă a Ucrainei a confirmat dreptul de proprietate al statului moldovean asupra celor nouă obiecte imobiliare ale sanatoriului, punând capăt unui proces de durată care a vizat unul dintre cele mai valoroase active moldovenești din afara țării.
Decizia a fost pronunțată pe 17 decembrie de Curtea de Casație Economică și menține hotărârea Curții de Apel Sud-Vest a Ucrainei din 24 septembrie 2025. Instanța a respins recursul părții adverse și a recunoscut dreptul de proprietate al Republicii Moldova, reprezentată de Agenția Proprietății Publice, asupra întregului complex sanatorial. Hotărârea este definitivă și nu mai poate fi atacată.
Potrivit Agenției Proprietății Publice, prin această decizie se încheie definitiv procesul judiciar, iar dreptul de proprietate al statului moldovean este confirmat fără nicio rezervă. În perioada următoare, autoritățile de la Chișinău vor recepționa decizia în forma integrală și vor analiza pașii administrativi și patrimoniali necesari pentru gestionarea bunului.
Sanatoriul „Moldova” are o istorie de peste șapte decenii. Primul corp al complexului a fost construit în anii 1950 și a început să primească pacienți în 1957. Complexul a fost destinat inițial elitei de partid și muncitorilor din fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească și se întinde pe o suprafață de aproximativ 4,5 hectare, cu parcuri, alei și mai multe clădiri cu valoare patrimonială.
După destrămarea Uniunii Sovietice, sanatoriul a rămas în proprietatea statului moldovean, însă în anul 2008 a fost privatizat în condiții controversate către o companie privată. Ulterior, litigiile, lipsa investițiilor și degradarea infrastructurii au dus complexul într-o stare avansată de ruină, transformând cazul într-un simbol al disputelor patrimoniale post-sovietice.
Decizia definitivă a instanței ucrainene oferă acum Republicii Moldova posibilitatea de a-și exercita pe deplin drepturile asupra sanatoriului și de a decide viitorul acestui activ strategic, fie prin reabilitare, fie prin valorificare economică, în funcție de interesele statului.
