Activitatea Parlamentului Republicii Moldova în anul 2025 a fost dominată de decizii prudente și intervenții punctuale, în detrimentul reformelor structurale profunde. Anul electoral, presiunile legate de integrarea europeană și lipsa unei confruntări politice reale au conturat un Legislativ mai degrabă reactiv decât reformator, potrivit evaluărilor experților și organizațiilor de monitorizare.
În contextul alegerilor, Parlamentul a evitat măsuri cu potențial impact social major. Deși Guvernul își asumase, inclusiv în relația cu FMI, reforme fiscale sensibile, acestea au fost amânate sau abandonate. Ezitarea politică a avut consecințe directe, inclusiv pierderea ultimei tranșe de finanțare externă. În paralel, numeroase proiecte de lege au fost promovate în regim accelerat, cu impact limitat pe termen lung și cu argumentări sumare.
Pe parcursul anului, Legislativul a funcționat preponderent ca un instrument de transpunere a angajamentelor externe, în special în cadrul procesului de integrare europeană. Adoptarea legislației aferente Programului național de aderare la UE și Planului de Creștere a accelerat armonizarea normativă, dar a redus substanțial spațiul pentru dezbateri autentice și adaptări reale la contextul intern. Experții atrag atenția că simpla copiere a directivelor europene, fără filtrare critică, poate afecta calitatea legislației.
Bugetul public a rămas una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale anului parlamentar. Cele două rectificări bugetare operate în 2025 au fost motivate de criza energetică și de sprijinul financiar european, însă accentul a căzut în principal pe cheltuieli sociale, într-un evident context electoral. La final de an, bugetele nu au fost adoptate definitiv, ceea ce ridică riscul intrării în 2026 fără un cadru bugetar complet aprobat, afectând predictibilitatea financiară a statului.
Deși politica fiscală pentru 2026 a fost aprobată relativ devreme, un gest apreciat de mediul de afaceri, modificările ulterioare au subminat acest avantaj. Amânări și ajustări de ultim moment au creat confuzie și au pus sub semnul întrebării coerența decizională a Legislativului, afectând încrederea actorilor economici.
Un alt punct critic semnalat constant este caracterul formal al consultărilor publice. Multe proiecte au fost adoptate fără dezbateri reale, fără analize de impact solide și fără implicarea consistentă a societății civile. Această practică reduce calitatea politicilor publice și transformă procesul legislativ într-un exercițiu birocratic, nu într-unul democratic.
Relația dintre majoritate și opoziție a rămas profund dezechilibrată. Opoziția parlamentară a fost slabă și puțin vocală pe teme de fond, incapabilă să provoace dezbateri consistente sau să ofere alternative credibile. Totuși, după alegeri, apar semne timide de dinamizare, iar experții speră că viitoarea legislatură va aduce mai mult dialog real, mai ales în contextul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană.
În ansamblu, anul 2025 confirmă imaginea unui Parlament activ ca volum de lucru, dar limitat ca ambiție reformatoare. Deși s-au adoptat sute de acte normative și s-a avansat pe linia armonizării europene, lipsa reformelor profunde, întârzierile bugetare și slăbiciunea dezbaterii politice rămân vulnerabilități majore pentru legislatura a XI-a.
