Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul a devenit scena unei confruntări deschise între comunitatea academică locală și Ministerul Educației. Profesorii, administrația universității și autoritățile locale resping ferm propunerea de integrare a instituției în structura Universității Tehnice a Moldovei, avertizând că o astfel de decizie ar lovi direct în autonomia academică și în echilibrul regional al Republicii Moldova.
Vocile critice susțin că eventuala absorbție a universității ar avea efecte strategice grave pentru sudul țării. Istoricul Anatol Petrencu atrage atenția că universitatea din Cahul nu este o instituție periferică, ci un pilon esențial al statului, comparabil ca importanță cu marile obiective naționale. Dispariția unei universități regionale ar transmite un semnal periculos, alimentând discursuri care descriu Republica Moldova drept un stat incapabil să-și mențină instituțiile-cheie în teritoriu.
Nemulțumirile sunt amplificate de lipsa consultărilor. Conducerea universității afirmă că ideea integrării a apărut brusc, fără dezbateri interne sau discuții transparente. Prorectorul Ion Ghelețchi respinge categoric ideea unei universități „îmbătrânite” sau lipsite de perspectivă, subliniind că majoritatea cadrelor didactice sunt relativ tinere, bine pregătite și implicate în proiecte internaționale de cercetare deja câștigate și aflate în faza de finanțare.
În stradă a ieșit și administrația locală. Primarul municipiului Cahul, Nicolae Dandiș, a cerut public guvernării să renunțe la planurile de integrare și să permită universității să se dezvolte ca instituție autonomă. Edilul a avertizat că deciziile luate de la Chișinău, fără consultarea comunității locale, riscă să adâncească și mai mult dezechilibrele regionale. În același timp, primăria promite sprijin financiar concret: cel puțin un milion de lei anual din bugetul local pentru cercetare și performanță academică.
Datele folosite pentru a justifica integrarea sunt, de asemenea, contestate. Fostul rector Sergiu Cornea susține că numărul real de studenți este semnificativ mai mare decât cel invocat public și că forma de studii nu poate fi folosită drept pretext pentru desființarea unei universități. El atrage atenția asupra subfinanțării cronice, cu foarte puține locuri bugetate, care afectează direct capacitatea de atragere a studenților într-o regiune cu venituri reduse.
De cealaltă parte, ministrul Educației, Dan Perciun, susține că integrarea în UTM ar aduce stabilitate și dezvoltare pe termen lung. Potrivit acestuia, statul ar fi pregătit să investească aproximativ 10 milioane de lei anual, timp de patru ani, pentru modernizarea campusului, dotarea laboratoarelor și lansarea unor programe de studii noi. Rămâne însă întrebarea esențială: poate dezvoltarea să fie impusă prin absorbție, ignorând voința comunității academice și locale, sau riscă statul să sacrifice o universitate regională funcțională în numele unei reforme făcute pe hârtie?
