Primarul Chișinăului, Ion Ceban, a fost din nou confruntat cu acuzațiile de nepotism, după ce, abia în primăvara acestui an, l-a demis pe nașul său de cununie de la conducerea Apă Canal Chișinău, alături de alte două rude. Întrebat de ce a tolerat situația ani la rând, edilul a respins orice responsabilitate directă, susținând că respectivele persoane nu au fost angajate de el și că existența lor în structurile municipale nu reprezenta, în opinia sa, o problemă.
Într-un dialog tensionat, Ceban a insistat că Primăria are mii de angajați și că nu este responsabil pentru relațiile de rudenie ale acestora. El a afirmat că nu a considerat necesară demiterea nașului său la începutul mandatului, sugerând că ar fi absurd să verifice sau să concedieze rudele tuturor angajaților din instituțiile subordonate municipalității. Răspunsurile au fost însă percepute ca fiind defensive și repetitive, fără explicații clare despre standardele de integritate aplicate.
Pe parcursul discuției, i-au fost amintite și alte cazuri din familie: nașa surorii sale, unchiul său și mama sa, toți având sau având anterior legături profesionale sau politice cu administrația municipală. Deși Ceban a admis existența acestor situații, a continuat să sublinieze că respectivele persoane ar fi fost angajate înainte de venirea sa la Primărie sau în urma unor concursuri, evitând să recunoască o problemă sistemică de etică sau conflict de interese.
În privința mamei sale, actual consilier municipal, Ion Ceban a declarat că aceasta nu a avut nicio implicare în angajările din Primărie și că relația profesională dintre ei este identică cu cea pe care o are cu ceilalți consilieri. El a invocat votul popular ca argument suprem de legitimitate, fără a aborda însă percepția publică privind amestecul relațiilor de familie în administrația locală.
Criticii consideră că aceste explicații nu fac decât să adâncească suspiciunile, mai ales în contextul în care demiterile au avut loc doar după apariția unor scandaluri publice și a presiunii mediatice. Lipsa unei delimitări clare între funcția publică și cercul personal al primarului alimentează ideea că deciziile nu sunt ghidate de reguli ferme, ci de oportunitate politică.
Cazul readuce în prim-plan problema integrității în administrația municipală și ridică întrebări serioase despre standardele aplicate de Ion Ceban în gestionarea resurselor umane. Dincolo de justificările formale, rămâne percepția că reacțiile au venit târziu, iar asumarea responsabilității lipsește, într-un oraș deja marcat de controverse legate de transparență și favoritisme.
