În Republica Moldova, aproape jumătate dintre elevii de 15 ani nu ating competențele de bază la învățătură, iar autoritățile leagă direct această realitate de performanțele slabe din școlile foarte mici, cu resurse puține și profesori insuficienți. Ministrul Educației, Dan Perciun, spune că reforma unităților de învățământ cu efective reduse nu este doar o optimizare administrativă, ci o încercare de a nu mai pierde copii „pe drum”, într-o țară cu populație puțină și îmbătrânită. Miza declarată: creșterea calității educației și reducerea decalajelor dintre sat și oraș.
Reforma anunțată pentru anul viitor vizează 73 de instituții, care nu vor fi pur și simplu închise, ci transformate. Gimnaziile cu sub 35 de elevi în clasele V–IX vor deveni școli primare, iar o parte dintre școlile primare vor fi comasate cu grădinițele din localitate, pentru a concentra resursele. Ministerul insistă că își propune să păstreze „cel puțin o instituție de învățământ” în fiecare sat, dar recunoaște că în localitățile cu foarte puțini copii singura soluție va fi transportarea lor în școala apropiată.
În cifre, reorganizarea înseamnă că 1.328 de elevi – aproximativ 0,5% din cei circa 330.000 de copii din sistem – vor merge la școală în altă localitate. Pentru aceștia, statul promite transport gratuit și o indemnizație de 1.000 de lei pe lună, timp de doi ani. Peste 75% dintre elevii vizați ar urma să parcurgă distanțe de sub 10 kilometri până la noua instituție de învățământ, potrivit lui Dan Perciun, care dă asigurări că naveta va fi organizată astfel încât copiii să nu piardă ore pe drum.
Schimbarea lovește și în zona sensibilă a resurselor umane. Profesorii din școlile reorganizate nu ar trebui să rămână, teoretic, fără lucru: direcțiile raionale de învățământ primesc sarcina de a le completa normele didactice prin repartizare spre alte instituții, iar costurile de transport urmează să fie compensate. Pentru cadrele care acceptă o mutare mai radicală, într-o altă localitate decât cea de domiciliu, ministerul propune, în premieră, o indemnizație de relocare de până la 15.000 de euro, sumă gândită ca sprijin real pentru a nu pierde oameni din sistem.
Autoritățile leagă această reformă de tendințele demografice și de scăderea constantă a numărului de elevi, în special în mediul rural. În satele mici, clasele combină adesea elevi din ani diferiți, infrastructura este precară, iar profesorii buni evită posturile prost plătite și izolate. În aceste condiții, ministerul susține că menținerea cu orice preț a structurii vechi – cu gimnazii aproape goale – nu mai garantează „dreptul la educație de calitate”, ci doar existența formală a unor școli slabe, condamnate să piardă teren.
Reorganizarea celor 73 de școli nu rezolvă toate problemele sistemului, dar marchează un test important: dacă naveta va fi sigură, indemnizațiile vor fi plătite la timp, iar clasele vor fi mai bine dotate, reforma poate reduce inechitățile dintre elevii de la sat și cei de la oraș. Dacă, dimpotrivă, promisiunile rămân pe hârtie, iar comunitățile locale vor simți doar închiderea gimnaziilor, Guvernul riscă să transforme o măsură gândită pentru „calitate” într-un nou episod de neîncredere în politicile educaționale.
