Seceta nu mai lovește doar câmpurile, ci și bilanțurile contabile. În Foaia de parcurs pentru finanțare durabilă 2024–2028, Banca Națională avertizează că Republica Moldova este printre cele mai vulnerabile state europene la schimbările climatice, iar nota de plată nu se oprește la fermieri. Secete, inundații, înghețuri târzii și episoade meteo extreme au „mâncat” deja miliarde de lei din agricultură, energie, transport și infrastructură, pierderi care se rostogolesc mai departe în credite neperformante, investiții blocate și creșterea riscurilor în întregul sistem financiar.
Mesajul BNM este clar: riscul climatic nu mai e un subiect pentru conferințe, ci un risc sistemic pentru bănci. Dacă agricultura devine tot mai imprevizibilă, dacă infrastructura cedează mai des, dacă producția de energie are sincope din cauza vremii, toate acestea lovesc direct în capacitatea companiilor de a-și rambursa împrumuturile. Un an de secetă severă sau de inundații nu înseamnă doar recolte pierdute, ci și credite restructurate, garanții devalorizate și investiții amânate, iar aceste efecte se adună în timp.
Pentru a schimba direcția, BNM propune o nouă paradigmă de finanțare: o taxonomie națională pentru proiectele „verzi”, care să definească ce investiții sunt cu adevărat durabile și merită susținute prioritar. În acest cadru intră obligațiuni verzi, credite verzi și produse financiare care favorizează investițiile în eficiență energetică, irigații moderne, tehnologii mai curate sau infrastructură rezilientă. Ideea este simplă: banii ieftini trebuie să curgă spre proiecte care reduc riscul climatic, nu îl amplifică.
Schimbarea vizată de BNM înseamnă și reguli noi pentru bănci: criteriile de mediu și climă trebuie integrate în analiza de credit și în supravegherea prudențială, alături de indicatorii financiari clasici. Dosarele de împrumut pentru ferme, întreprinderi sau proiecte de infrastructură vor fi analizate și prin prisma expunerii la secetă, inundații sau șocuri energetice. Pe termen mediu, băncile vor fi obligate să înțeleagă unde sunt vulnerabile – în ce sectoare, regiuni și tipuri de proiecte se concentrează riscurile climatice.
Pentru economie, miza este dublă. Pe de o parte, companiile și fermierii care investesc în adaptare – irigații, depozite moderne, eficiență energetică, tehnologii mai rezistente – vor avea acces mai ușor și mai ieftin la finanțare. Pe de altă parte, cei care rămân prizonieri ai modelelor vechi, dependente de vreme și de consum mare de energie, riscă să plătească dobânzi mai mari sau să nu mai fie finanțați deloc. Dacă finanțarea nu se schimbă, următoarele decenii vor aduce facturi și mai dure: mai multe pierderi, mai multă instabilitate și presiune suplimentară pe bugetul public și pe tarifele plătite de populație.
Comparat cu discursul politic de azi, semnalul BNM sună aproape brutal: în timp ce partidele se ceartă pe compensații, bugete și promisiuni de moment, clima pune condiții pe termen lung, iar sistemul financiar este direct expus. Dacă acum liderii se bat pe cine dă mai mulți bani pentru „a stinge incendiul”, peste zece ani bătălia va fi pentru cine are infrastructura, agricultura și energia suficient de reziliente ca să nu prăbușească și băncile odată cu prima secetă severă. Fie mutăm finanțarea pe un curs verde și predictibil, fie vom plăti criza climatică nu doar cu recolte pierdute, ci și cu falimente, inflație și un nou val de instabilitate economică.
