O anchetă jurnalistică a adus în prim-plan acuzații grave privind modul în care Primăria Chișinău ar fi gestionat un contract public de milioane de lei. Un agent economic susține că ar fi fost presat să accepte diminuarea valorii contractului, nu în urma unei proceduri transparente, ci prin „negocieri” informale, inclusiv într-un bar de lângă primărie. Mai mult, în investigație este menționat rolul unui consilier al primarului Ion Ceban, care ar fi participat la discuțiile privind noul preț, ceea ce ridică întrebări serioase despre implicarea politică directă în relația cu operatorii economici.
Indiferent cum se va încheia juridic acest caz, lovitura este una puternică la adresa credibilității administrației locale. Într-un oraș în care bugetul pentru infrastructură, transport public și întreținerea spațiilor comune este oricum insuficient, ideea că prețurile contractelor se „ajustează” la masa unui bar, prin presiuni și semnături obținute în afara cadrului instituțional, arată o cultură a puterii profund toxică. Banul public nu mai apare ca o resursă administrată după reguli clare, ci ca rezultat al unor relații personale, al influenței și al „aranjamentelor” din culise.
În plan politic, asemenea episoade alimentează percepția că la Primăria Chișinău există două seturi de reguli: unul frumos trecut în regulamente, strategii și comunicate de presă, și altul – cel real – în care deciziile importante se iau prin telefoane, întâlniri informale și acorduri discutate departe de ochii publicului. Când astfel de plângeri implică consilieri, intermediari și proceduri netransparente, orice discurs despre „modernizare”, „reforme” sau „administrare europeană” riscă să fie perceput ca simplă propagandă.
Problemele pentru Ion Ceban și echipa sa nu mai sunt doar de imagine și comunicare, ci de guvernanță elementară. Un primar responsabil ar trebui să poată răspunde limpede la câteva întrebări: cum sunt verificate contractele și modificările lor? cine răspunde pentru întârzieri, suplimentări sau reduceri? ce reguli există pentru interacțiunea dintre funcționari, consilieri și companii private? Într-un sistem sănătos, totul este trasabil: deciziile sunt documentate, întâlnirile sunt oficiale, există procese-verbale, audit intern și extern, iar negocierile privind banii publici nu se poartă la bar, ci în săli de ședință, cu stenograme și semnături asumate.
Contrastul este simplu: un sistem curat lasă urme pe hârtie, un sistem corupt lasă urme în conversații private. Când agenții economici spun că au fost puși să semneze acorduri de modificare a contractelor în localuri din apropierea primăriei, nu vorbim doar despre o abatere de la protocol, ci despre un tip de relație dintre administrație și mediul de afaceri în care puterea publică se exercită în mod informal, opac și, potențial, abuziv. În asemenea condiții, nimeni nu mai poate vorbi serios despre „condiții egale de concurență” pe piața contractelor publice.
Chișinăul nu poate fi condus ca un club de influență, în care câțiva oameni decid, între patru pereți, cum se rescriu contracte de milioane. Dacă aceste acuzații vor fi confirmate de anchete, nu va fi vorba despre un simplu derapaj, ci despre dovada unei administrații în care corupția și presiunea informală sunt parte a metodei de lucru, nu excepții. Dacă, dimpotrivă, faptele nu se confirmă, Primăria rămâne oricum cu obligația de a arăta că astfel de situații sunt imposibil de repetat: prin reguli clare, transparență radicală și limitarea drastică a „negocierilor la bar” pe banii chișinăuienilor.
