Economistul Veaceslav Ioniță pune degetul pe una dintre cele mai sensibile teme sociale și economice: salariul minim. El spune clar că, dacă Republica Moldova își dorește o integrare europeană reală, nu doar în discurs, atunci nivelul minim de remunerare trebuie apropiat de standardele practicate în țările UE. Concret, Ioniță propune ca, începând cu anul viitor, salariul minim să fie cel puțin 40% din salariul mediu pe economie, cu obiectivul de a ajunge treptat la 50%.
Raportat la prognoza oficială pentru 2026, care indică un salariu mediu de 17.400 de lei, economistul arată că salariul minim ar trebui să urce la circa 7.200–7.400 de lei, nu la 6.300, cât prevede proiectul Guvernului. Diferența nu este doar una de câteva sute de lei, spune el, ci ține de poziționarea țării pe harta europeană a muncii: fie rămânem într-o zonă de salarii minime „cosmetizate”, fie construim un sistem în care munca la bază este plătită decent și predictibil.
Potrivit lui Veaceslav Ioniță, aproximativ 10% dintre angajați sunt plătiți la nivelul salariului minim sau foarte aproape de acesta, iar cei mai mulți se află în sectorul bugetar. Asta înseamnă că discuția nu vizează doar câțiva angajatori privați izolați, ci direct statul, în calitate de cel mai mare angajator. Dacă salariul minim rămâne prea jos, presiunea se transmite în lanț: plecări din sistem, lipsă de motivație, deficit de personal calificat în domenii-cheie precum educație, sănătate sau administrație locală.
În analiza sa, Ioniță calculează că efortul bugetar pentru majorarea salariului minim la nivelul propus – aproximativ 7.200–7.400 de lei – ar fi de doar 150 de milioane de lei, adică în jur de 0,3% din bugetul public. Cu alte cuvinte, nu vorbim despre o povară imposibil de suportat, ci despre o decizie politică: acceptăm o alocare modestă pentru cei de la baza piramidei salariale sau menținem discursul european doar la nivel de simboluri și vizite oficiale.
Economistul subliniază că, în condițiile în care economia este deja proiectată să susțină un salariu mediu de 17.400 de lei, e firesc ca și salariul minim să fie ajustat astfel încât să nu mai fie o formă de sărăcie „legalizată”. Un minim prea mic trage în jos întreaga piață a muncii, împinge oamenii spre migrație sau spre munca informală și adâncește prăpastia dintre angajații slab plătiți și restul economiei. În plus, menținerea unui nivel redus al salariului minim poate transmite și un semnal prost investitorilor serioși, care au nevoie de forță de muncă stabilă, nu de oameni mereu în căutare de salarii mai bune peste hotare.
În final, propunerea lui Veaceslav Ioniță transformă salariul minim într-un barometru al integrării europene: nu doar câte acorduri semnează Republica Moldova, ci cum își tratează oamenii care muncesc pe cele mai mici salarii. Dacă Guvernul va rămâne la nivelul de 6.300 de lei sau va urca spre pragul de 7.200–7.400 de lei va arăta cât de serios este luat angajamentul unei „Europe” nu doar în legislație, ci și în portofelul celor mai vulnerabili angajați.
