Spionajul ucrainean avertizează că Rusia nu a renunțat nicio clipă la Transnistria, ci dimpotrivă – își întărește prezența militară pe malul stâng al Nistrului și pregătește o nouă axă de presiune asupra Ucrainei și Republicii Moldova. Potrivit evaluărilor Kievului, în regiunea separatistă sunt mobilizați rezerviști, sunt scoase arme din depozite și sunt testate scenarii de escaladare controlată, care pot fi activate în funcție de evoluția frontului din sudul Ucrainei sau de contextul politic de la Chișinău. Mesajul e clar: Transnistria rămâne o pârghie strategică, nu un conflict „înghețat”.
Informațiile venite de la Kiev indică faptul că Moscova vrea să-și consolideze contingentul militar și infrastructura de securitate din regiune, sub acoperirea „pacificatorilor” și a așa-ziselor structuri de „apărare” transnistrene. Rezerviști locali sunt trecuți prin pregătire militară, iar armele scoase din depozite sunt puse în circulație pentru a crește capacitatea de reacție rapidă. Pentru Ucraina, asta înseamnă un potențial front secundar în spatele Odessei; pentru Republica Moldova, o permanentă sursă de tensiune la doar câțiva kilometri de Chișinău.
Spionajul ucrainean mai semnalează existența unor centre de producție și instruire pentru drone în Transnistria, ceea ce mută regiunea din zona „conflict congelat” în zona infrastructurii militare active. Dronele pot fi folosite atât pentru recunoaștere, cât și pentru atacuri punctuale, iar malul stâng devine un spațiu ideal pentru operațiuni de sabotaj greu de atribuit direct Moscovei. De la cabluri energetice și infrastructură critică, până la ținte simbolice, toate intră în scenariul de „provocări” controlate.
Potrivit Kievului, Transnistria este folosită tot mai mult ca platformă pentru operațiuni hibride: propagandă, destabilizare politică, provocări militare la scară mică, plus presiune directă asupra Chișinăului în preajma momentelor cheie. Așa sunt citite inclusiv mișcările din jurul „alegerilor prezidențiale” programate în regiune pentru 2026 – nu ca exerciții democratice, ci ca ocazii de a reseta, după placul Moscovei, conducerea și loialitățile din așa-numitele „instituții” de la Tiraspol.
Pentru Republica Moldova, aceste avertismente ridică din nou întrebarea dură: cât de pregătită este țara să facă față unei escaladări controlate, dar brutale, la Nistru? Chișinăul se poziționează ferm pe cursul proeuropean și mizează pe sprijinul partenerilor occidentali, însă Transnistria rămâne un punct vulnerabil, unde combinația de trupe ruse, regim nerecunoscut și infrastructură militară oferă Kremlinului un meniu complet de presiuni – de la energetice și economice, până la militare.
Din perspectiva Ucrainei, întărirea prezenței ruse în Transnistria e un semnal că Moscova își pregătește terenul nu doar pentru apărarea pozițiilor actuale, ci și pentru noi scenarii de șantaj și destabilizare în regiune. „Escaladarea controlată” înseamnă exact asta: nu un război total, ci o permanentă stare de criză la buton, care poate fi amplificată sau redusă în funcție de interesele politice ale Kremlinului. Pentru Moldova, asta se traduce într-o singură ecuație: orice pas spre integrarea europeană va fi însoțit de încercări de a transforma Transnistria într-o bombă de presiune politică și de securitate.
