Rusia a actualizat la 47 lista statelor „neprietenoase”, un document aprobat de guvernul de la Moscova la 17 septembrie 2024 și menținut neschimbat și în 2025. Pe hârtie este doar o listă, în realitate este instrumentul prin care Kremlinul clasifică statele considerate ostile și justifică sancțiuni, restricții economice sau limitarea relațiilor diplomatice. În noua arhitectură a „dușmanilor oficiali” intră, aproape la pachet, Occidentul colectiv – cu o singură excepție vizibilă în interiorul Uniunii Europene.
Pe listă se regăsesc Statele Unite, Marea Britanie, Canada, Japonia, Ucraina și toate statele Uniunii Europene, cu două excepții: Ungaria și Slovacia. România figurează explicit, alături de Franța, Germania, Polonia, Olanda și alte țări europene, dar și state din Asia și Pacific. Practic, Moscova confirmă oficial ceea ce retorica sa spune de ani de zile: Occidentul este tratat ca bloc ostil, iar statele care susțin politic, financiar și militar Ucraina sunt trecute în rândul „neprietenoșilor” fără prea multe nuanțe.
Pentru România, menționarea în document nu este o surpriză, ci o formalizare a unei relații deja tensionate: membră NATO și UE, implicată în sprijinul pentru Kiev și în consolidarea flancului estic, Bucureștiul este văzut de Moscova ca avanpost al structurilor occidentale în regiune. Din punct de vedere practic, includerea pe listă permite Rusiei să justifice măsuri restrictive – de la limitarea personalului diplomatic până la restricții în domeniul economic sau financiar – ori de câte ori este nevoie de „răspuns” la deciziile Occidentului.
Interesant este însă capitolul dedicat Republicii Moldova, care nu apare în această listă a statelor „neprietenoase”. Oficial, Chișinăul este tratat ca stat „neutru”, ceea ce înseamnă că Rusia nu îl încadrează, cel puțin la nivel formal, în aceeași categorie cu membri NATO sau UE. Pe fond, realitatea este mult mai complicată: relațiile dintre Moscova și Chișinău rămân tensionate, pe fundalul războiului din Ucraina, al presiunilor energetice și al cursului proeuropean asumat deschis de actuala guvernare.
Absența Republicii Moldova de pe lista neagră poate fi citită ca o rezervă tactică a Moscovei în regiune. Kremlinul își păstrează marja de manevră: poate continua să exercite presiuni politice, economice și propagandistice, invocând totodată un statut formal de „neutralitate” a relațiilor. În același timp, poate exploata vulnerabilitățile interne ale Moldovei – dependența energetică, situația din regiunea transnistreană, diviziunile societale – fără să își închidă complet canalele de dialog sau influență.
Pentru Chișinău, situația este una de echilibristică forțată. Republica Moldova își declară clar opțiunea proeuropeană, lucrează la integrarea în structurile UE și se aliniază treptat cu politica europeană de sancțiuni și securitate, dar rămâne oficial în afara categoriei de „stat neprietenos” pentru Rusia. Această ambiguitate reflectă și poziționarea fragilă a țării: prea mică pentru a dicta reguli, prea expusă pentru a ignora complet Moscova, prea hotărâtă pe direcția europeană pentru a rămâne în zona de influență a Kremlinului.
În final, lista „neprietenoșilor” spune la fel de multe despre Rusia cât spune și despre țările incluse sau excluse. România este consemnată deschis în tabăra adversarilor, alături de principalii parteneri occidentali. Republica Moldova este lăsată formal în afara acestei categorii, dar trăiește, zi de zi, realitatea unui vecin agresiv și a unei regiuni destabilizate de război. Între linia oficială de pe hârtie și tensiunile reale de pe teren, Chișinăul trebuie să-și construiască securitatea și viitorul european cu pași calculați, știind că, la Moscova, listele se pot schimba, dar mentalitatea de confruntare rămâne.
