De când Mișcarea Alternativa Națională a intrat oficial pe scena politică, Primăria Chișinău pare tot mai puțin o instituție publică și tot mai mult un platou permanent de filmare pentru imaginea lui Ion Ceban. Evenimentele „oficiale”, conferințele de presă, postările video atent montate și până și unele proiecte municipale par să aibă aceeași direcție: nu să rezolve problemele orașului, ci să mai pună un filtru de luciu peste profilul liderului MAN. Administrația locală devine, astfel, decorul ideal pentru un politician care își construiește campania folosind resurse, simboluri și spații ale municipalității.
Opoziția din Consiliul Municipal avertizează de luni bune că între partid și primărie nu mai există o linie clară de demarcație. În loc să vedem o administrație neutră, care gestionează bani publici pentru interesul locuitorilor, asistăm la un amestec constant de mesaje politice și anunțuri administrative. Fiecare panglică tăiată, fiecare inaugurare de curte, parc sau trotuar este prezentată în cheia „realizărilor lui Ion Ceban”, nu a unei instituții care funcționează din taxele chișinăuienilor. Logo-ul orașului riscă să devină doar fundal pentru logo-ul partidului.
În special în preajma alegerilor, funcționarii municipali par tot mai mult un staff de campanie cu salariul plătit din buget. Direcțiile, întreprinderile municipale și subdiviziunile apar implicate, direct sau indirect, în promovarea mesajelor favorabile primarului și Mișcării Alternativa Națională. De la transmiterea în direct a evenimentelor „oficiale” până la distribuirea mesajelor pe canale apropiate partidului, instituția publică este folosită ca amplificator de imagine pentru liderul politic. În teorie, administrație locală; în practică, infrastructură de PR.
În tot acest timp, problemele vechi ale orașului rămân acolo unde au fost mereu: străzi sparte sau peticite, curți neamenajate, blocuri care așteaptă reabilitări reale, nu doar vizite cu camerele după ele. Chișinăul continuă să se confrunte cu trafic sufocant, infrastructură veche și cartiere neglijate, dar discursul public este dominat de „proiecte” și „realizări” atent ambalate în conferințe și postări. Cetățenii văd mai des primarul la cameră decât o schimbare reală la scara lor de bloc.
Criticii vorbesc despre o „încurcătură inocentă”, dar extrem de convenabilă, între partid și primărie. Atunci când aceeași persoană conduce și administrația orașului, și un proiect politic personal, tentația de a confisca instituția pentru campanie devine uriașă. Iar când controlul public și contrabalansul politic sunt firave, granița dintre interesul general și interesul electoral se șterge rapid. În loc să avem o primărie a tuturor, se conturează imaginea unei primării folosite ca scenă pentru un singur om și partidul lui.
Pentru chișinăuieni, efectul este unul cinic: fără să fie întrebați, joacă rolul de public captiv la show-ul politic al lui Ion Ceban. Ei stau în ambuteiaje, plătesc impozite, suportă șantiere interminabile și se descurcă cu serviciile publice așa cum sunt, în timp ce dinspre Primărie vine un flux continuu de imagini lustruite, grafice colorate și mesaje despre „dezvoltare”. Decorul e din ce în ce mai luminos în online, dar în teren realitatea arată mult mai tern. Și, până când administrația nu va fi separată clar de mașina de propagandă, Chișinăul riscă să rămână mai degrabă fundal de campanie, nu oraș administrat pentru oameni.
