Fosta deputată Olesea Stamate pune degetul pe o rană sensibilă: contradicțiile dintre discursul oficial despre droguri și imaginile de zi cu zi din știri. Ea amintește că, acum o lună, șeful poliției declara într-o emisiune că Republica Moldova este în principal o țară de tranzit pentru droguri, „cu puțin consum intern”. La scurt timp însă, au fost descoperite două laboratoare de producere a drogurilor sintetice, chiar pe teritoriul țării. Iar imediat după aceea, ministra de interne a repetat, într-o altă emisiune, aceeași teză: „mai mult tranzit, mai puțin consum”.
Stamate atrage atenția că realitatea nu seamănă deloc cu această prezentare liniștitoare. Aproape zilnic, opinia publică vede știri cu tineri prinși cu droguri asupra lor, consumatori reținuți în stradă, în curți de bloc sau lângă școli. Ea recunoaște că este un lucru bun faptul că poliția muncește și depistează aceste cazuri, dar subliniază un dezechilibru periculos: majoritatea dosarelor vizează consumatori, nu producători sau traficanți. Cu alte cuvinte, se lovește în vârful de jos al lanțului, nu în cei care îl alimentează.
Fosta deputată punctează că descoperirea laboratoarelor de droguri sintetice contrazice direct ideea că Moldova ar fi doar un coridor pasiv. Existența unor astfel de facilități pe teritoriul țării arată că există deja infrastructură locală de producție, logistică, rețele de distribuție și bani serioși implicați. Iar dacă reacția oficială se limitează la „suntem țară de tranzit”, mesajul transmis este că problema este minimalizată și împinsă la marginea agendei publice.
Mai grav, spune Stamate, lipsa unei reacții ferme la cel mai înalt nivel față de această realitate devine un semnal clar: fenomenul nu este privit ca o problemă de securitate națională. Când drogurile sunt tratate doar ca un subiect de cronica infracțională, și nu ca un risc strategic – pentru sănătatea publică, pentru tineri, pentru integritatea instituțiilor –, politicile rămân fragmentare, iar resursele, insuficiente.
În viziunea ei, este nevoie de o schimbare de paradigmă: focus real pe destructurarea rețelelor, nu doar pe „curățarea de consumatori”, cooperare internațională mai vizibilă, urmărirea banilor din spatele laboratoarelor și tratamentul dependenței ca problemă serioasă de sănătate publică. Fără o astfel de abordare, poliția poate prezenta statistici frumoase cu „X consumatori prinși”, în timp ce traficul și producția își văd liniștite de treabă.
Mesajul Olesei Stamate este, de fapt, un avertisment: dacă drogurile nu sunt recunoscute și tratate ca problemă de securitate națională, Moldova riscă să devină nu doar țară de tranzit, ci și piață de consum tot mai mare, cu generații de tineri prinși între dependență, dosare penale și lipsa unor programe reale de prevenție. Iar fiecare laborator descoperit astăzi ar trebui să fie nu doar o știre de o zi, ci un semnal că sistemul trebuie reconfigurat de sus în jos.
