Autoritățile separatiste de la Tiraspol au găsit soluția „genială” la criza financiară din stânga Nistrului: se taie din lumină. Pe timp de iarnă, când nopțile sunt mai lungi, regimul introduce un orar special pentru iluminatul public, iar străzile, curțile și drumurile vor rămâne mai mult în întuneric. Motivul oficial – „situația economico-financiară complicată” – este invocat pentru a justifica reducerea cheltuielilor exact acolo unde oamenii simt cel mai direct consecințele: siguranța pe timp de noapte.
Subiectul a fost discutat la ședința săptămânală a pretinsului șef al executivului regional, Aleksandr Rozenberg, cu reprezentanții administrațiilor locale. Potrivit comunicatului, toate orașele și raioanele de peste Nistru se plâng de aceleași lucruri: lipsa resurselor pentru iluminatul stradal, imposibilitatea de a majora alocațiile și nevoia de a „revizui programul de funcționare a iluminatului pe timp de noapte”. În loc de soluții structurale, oamenii primesc un orar de beznă „raționalizată” și promisiunea că experții în dezvoltare economică vor analiza, la anul, ce se mai poate face.
Criza actuală vine după un an 2025 început deja sub semnul fragilității energetice în regiunea separatistă. În ianuarie, livrările directe de gaze rusești spre Transnistria au fost sistate, iar timp de o lună producerea energiei electrice la Centrala Cuciurgan s-a bazat pe stocuri de cărbune. Practic, o regiune care ani la rând a pozat în „oază energetică” s-a trezit dependentă de improvizații și de deciziile altora.
Ulterior, între 1 și 10 februarie, regiunea a fost ținută pe linia de plutire cu gaze dintr-un ajutor de urgență oferit de Uniunea Europeană. De la mijlocul lunii februarie, Tiraspolul a început să cumpere gaze de pe bursa europeană, prin intermediul Moldovagaz și al companiei maghiare MET Group, cu cantități achiziționate în baza unui credit rusesc. Cu alte cuvinte, „modelul” transnistrean trăiește astăzi din combinația: bani împrumutați din Rusia, gaze cumpărate din UE și economie locală în genunchi – iar primul loc unde se vede asta este întrerupătorul stradal.
Prin decizia ANRE de la Chișinău, Moldovagaz a fost desemnată responsabilă de aprovizionarea cu gaze naturale a regiunii transnistrene până la 31 martie 2026. Formal, asta înseamnă integrarea tehnică în același sistem de aprovizionare; în realitate, înseamnă și că Republica Moldova poartă, indirect, o parte din povara unui regim care, în timp ce își menține structurile de putere, își lasă orașele și satele în semiîntuneric. Tăierea iluminatului public sub pretextul „economiilor” arată, încă o dată, că oamenii sunt primii sacrificați când vine nota de plată a aventurilor politice și economice.
Pentru locuitorii de peste Nistru, noul „regim special” înseamnă străzi mai nesigure, curți scufundate în beznă și o calitate a vieții care coboară încă un nivel. Iluminatul public nu este un moft decorativ, ci o componentă de bază a siguranței urbane: mai puțină lumină înseamnă mai mult risc de infracțiuni, accidente și teamă. Iar când răspunsul autorităților la criză este „stingem lumina și vedem la anul ce facem”, mesajul este limpede: nu există plan real de dezvoltare, ci doar improvizații și restricții împachetate în jargon tehnic despre „situație economico-financiară dificilă”.
