Comisia Europeană deschide larg ușa capitalului privat pentru Republica Moldova și lansează, practic, o nouă ligă de investiții mari în economie. Companiile din Uniunea Europeană, din Spațiul Economic European, dar și investitorii locali pot depune proiecte de minimum zece milioane de euro, cu o contribuție proprie de cel puțin 15%, până pe 4 iunie 2026. Miza nu este doar aducerea banilor în țară, ci finanțarea unor proiecte mari, care schimbă structura economiei și nu se rezumă la cosmetizări punctuale.
Mecanismul este gândit cu o logică de „filtru de calitate”. Proiectele vor fi evaluate trimestrial, în funcție de sectoarele prioritare din Planul de creștere economică, ceea ce oferă investitorilor un calendar clar: nu mai depui un dosar și aștepți la nesfârșit, ci știi când intri în rundă și când primești un răspuns. În același timp, această selecție periodică obligă și autoritățile de la Chișinău să-și clarifice prioritățile: ce fel de investiții vrea țara – doar clădiri frumoase pe hârtie sau proiecte care cresc productivitatea, exporturile și valoarea adăugată?
Accesul este deschis atât pentru marile companii europene, cât și pentru grupurile locale capabile să mobilizeze cofinanțarea minimă de 15%. Vorbim, deci, de jucători care pot sta la aceeași masă cu băncile, cu fondurile de investiții și cu instituțiile financiare internaționale. Pentru businessul autohton, este o șansă, dar și un test de maturitate: ai planuri de dezvoltare reale, cu studii de fezabilitate, proiecții financiare și management profesionist, sau doar idei bune, dar necoapte pentru liga de zece milioane plus?
Turismul este deja împins în prim-plan ca sector cu potențial imediat. Veniturile din turism s-au dublat în ultimii patru ani, până la circa 700 de milioane de euro, iar noua conectivitate aeriană – rute mai multe, zboruri directe, fluxuri noi de pasageri – deschide ușa unor proiecte care ieri păreau fantezie: eco-resorturi, hoteluri moderne, centre balneologice cu standarde occidentale, turism de afaceri legat de conferințe și evenimente internaționale. Nu mai este vorba doar de pensiuni improvizate, ci de investiții care pot repoziționa Moldova pe harta turistică a regiunii.
Impactul nu se oprește la hotel sau aeroport. Un proiect de turism bine făcut trage după el drumuri, servicii, furnizori locali, gastronomie, vinării, artizanat, cultură. Fiecare milion investit într-un eco-resort sau într-un centru balneologic înseamnă locuri de muncă pentru localnici, contracte pentru mici producători și un pretext în plus pentru ca vizitatorii să stea mai mult decât un weekend. Dacă acest tip de proiecte va fi dublat și de investiții în energie verde, logistică, IT sau industrie ușoară, efectul de multiplicare poate să se vadă în PIB, nu doar în broșuri de promovare.
Există însă și o parte mai puțin fotogenică: pragul minim de zece milioane de euro lasă pe dinafară marea masă a IMM-urilor. Pentru aceste companii, accesul la astfel de scheme rămâne, deocamdată, mai mult un reper decât o opțiune reală. De aceea, succesul instrumentului european va depinde și de capacitatea Guvernului de la Chișinău de a construi punți între micii antreprenori și marile proiecte – fie ca furnizori, fie ca parteneri locali, nu doar ca spectatori la un joc în care intră doar „greii” pieței.
Pe termen mediu, această „ușă larg deschisă” pentru investiții private poate fi momentul în care Moldova trece de la economia de supraviețuire la economia de dezvoltare. Dar asta se va întâmpla doar dacă proiectele depuse nu vor fi simple scheme de a prinde bani europeni, ci inițiative serioase, care schimbă fața unor regiuni întregi. Mingea este acum în terenul investitorilor și al autorităților: Comisia Europeană a pus cadrul și banii pe masă, rămâne ca Chișinăul să demonstreze că știe să transforme această oportunitate într-o creștere reală, nu doar într-un slogan.
