Consiliul Europei constată că Republica Moldova a făcut progrese în sistemul penitenciar, dar trage un semnal de alarmă dur: ierarhiile informale dintre deținuți continuă să domine viața din închisori, iar situația celor din „cea mai joasă castă” riscă să încalce articolul 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzice tortura și tratamentele inumane sau degradante. Vorbim despre acea subcultură criminală post-sovietică, moștenită din lagărele URSS, în care „vorî v zakone” – „hoții în lege” – dictează regulile, iar administrația rămâne, prea des, în plan secund.
În ultimul său raport, Comitetul pentru Prevenirea Torturii (CPT) al Consiliului Europei notează că, în vara trecută, experții au vizitat Penitenciarul nr. 6 Soroca, Penitenciarul nr. 15 Cricova și, pentru prima dată, Penitenciarul nr. 2 Lipcani. O veste bună: CPT spune că nu a primit nicio acuzație de maltratare fizică a deținuților din partea personalului în aceste unități. De asemenea, calitatea alimentelor s-a îmbunătățit în urma noilor norme, iar cazurile de răni și incidente sunt mai bine înregistrate și raportate. Pe scurt, la nivel de „formă”, sistemul s-a mișcat.
Dar dincolo de aceste progrese, raportul lovește direct în centrul problemei: ierarhiile informale dintre deținuți și violența între deținuți rămân, în mare parte, neabordate. Mulți deținuți le-au descris experților o atmosferă generală de intimidare, cu reguli impuse de „liderii” neoficiali ai celulelor și sectoarelor. Cei care nu se supun „codului” informal sunt pedepsiți de alți deținuți, nu de administrație. Pentru persoanele catalogate drept „umile”, adică cele din cea mai joasă treaptă a ierarhiei, viața de zi cu zi înseamnă abuz verbal constant, umilințe sistematice, amenințări cu bătaia și, uneori, violență fizică reală.
CPT spune clar: tratamentul aplicat acestor „umiliți” poate fi considerat o încălcare continuă a articolului 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cu alte cuvinte, chiar dacă gardienii nu mai bat, sistemul închisorii permite ca alți deținuți să joace rolul de torționari, sub ochii unei administrații care nu are oameni suficienți sau control real. Comitetul leagă această situație de câțiva factori-cheie: deficitul cronic de personal de detenție, renunțarea de facto la autoritate în favoarea „liderilor” informali și existența unor dormitoare de mare capacitate, cu camere descuiate și sectoare interconectate, unde controlul direct este aproape imposibil.
Raportul amintește că Moldova nu este singură în fața acestui fenomen: multe foste republici sovietice, inclusiv din Caucaz, au fost dominate de mitologia „hoților în lege”, o subcultură care glorifică criminalitatea ca formă de „haiducie modernă” și modelează comportamente macho, antisociale, mai ales în rândul tinerilor. Unele state, precum Armenia, au mers deja mai departe și au interzis prin lege glorificarea „subculturii criminale”. În Moldova, însă, CPT constată că recomandările de lungă durată privind ruperea acestor ierarhii informale au rămas, în mare parte, pe hârtie.
În paralel, planul autorităților moldovene de a introduce un sistem progresiv de executare a pedepselor – cu regimuri adaptate riscurilor și nevoilor fiecărui deținut – rămâne neimplementat. Nu există încă o evaluare reală, la admitere, a riscului pe care îl prezintă sau a vulnerabilității fiecărei persoane private de libertate. CPT salută însă acordul încheiat cu Biroul ONU pentru Servicii de Proiect pentru construcția unei noi închisori la Chișinău, finanțată parțial printr-un împrumut de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Însă infrastructura nouă, fără schimbarea regulilor scrise și nescrise din interior, riscă să devină doar alt spațiu în care ierarhiile informale se rearanjează comod.
