Reprezentanții Federației Sindicale a Educației și Științei avertizează că sistemul educațional a ajuns într-un punct critic, iar înghețarea valorii de referință la 2.500 de lei pentru anul 2026 riscă să taie și mai mult din veniturile reale ale cadrelor didactice. În timp ce prețurile cresc, salariile rămân pe loc, ceea ce înseamnă o scădere concretă a puterii de cumpărare pentru angajații din grădinițe, școli, universități și cercetare. Sindicatele cer majorarea valorii de referință, indexarea salariilor și o nouă lege a salarizării, în timp ce Guvernul vorbește despre o „reformă mai largă” abia pentru anul viitor.
Președintele Federației, Ghenadie Donos, spune clar că personalul din educație este deja supraîncărcat și prost plătit, iar bugetul propus adâncește criza de resurse umane. Proiectul de buget nu a fost discutat cu partenerii sociali, în pofida demersurilor sindicatelor, ceea ce alimentează sentimentul că deciziile se iau peste capul celor care duc sistemul în spate. „Înghețarea valorii de referință la 2.500 de lei înseamnă diminuarea reală a veniturilor, adâncirea discrepanței față de salariul mediu pe economie, descurajarea profesiei didactice și accelerarea exodului din sistem”, a punctat Donos, într-o conferință de presă pe 4 decembrie.
Reprezentanții mediului universitar avertizează că stagnarea veniturilor lovește direct în capacitatea instituțiilor de a atrage și păstra cadre calificate, de a dezvolta cercetarea și de a concura în proiecte internaționale. Silvia Chicu, conferențiar universitar, subliniază că profesorii universitari și cercetătorii nu beneficiază nici de indexare, nici de majorarea valorii de referință, deși sunt vizați de reforme dure, de presiune birocratică și de o tranziție accelerată spre digitalizare. „Fără un cadru financiar adecvat, universitățile nu pot deveni competitive. Fără investiții în oameni, toate reformele rămân vulnerabile”, a spus ea, arătând că între discursul despre „calitate” și salariile reale e o prăpastie.
Din învățământul preșcolar vin mesaje la fel de dure. Angela Dascăl, metodistă cu grad didactic superior și președinta comunității sindicale la o grădiniță din Chișinău, descrie o realitate în care personalul lucrează la limită, cu salarii „sub nivelul de trai”. Grupe de peste 30 de copii într-o singură sală solicită la maximum educatori, asistente, bucătari și personal auxiliar. O asistentă de educator muncește 10 ore pe zi pentru puțin peste 6.200 de lei, iar un bucătar – responsabil de hrana copiilor – primește în jur de 5.700 de lei. În aceste condiții, grija pentru dezvoltarea timpurie, siguranța și bunăstarea copiilor se sprijină pe oameni epuizați și prost plătiți.
Din școli, mesajul este la fel de apăsat. Profesoara Ana Stelea, cadru didactic de sprijin la un gimnaziu din Glodeni, vorbește despre epuizarea devenită normă și despre munca invizibilă care depășește cu mult orele trecute în fișă. Pregătirea lecțiilor, corectarea temelor, comunicarea cu părinții, proiectele și raportările birocratice – toate acestea transformă profesia într-un maraton fără pauză, pentru un venit care abia acoperă cheltuielile de bază. „Nu vrem să plecăm din țară. Vrem să rămânem aici, alături de familiile și elevii noștri. Dar pentru asta avem nevoie de respect și de un salariu decent”, spune profesoara, cerând majorarea salariilor pentru toți angajații din sistemul educațional, nu doar pentru o categorie.
Lista revendicărilor sindicatelor este clară: majorarea valorii de referință la 3.100 de lei, indexarea tuturor salariilor, o nouă lege a salarizării care să reducă discrepanțele între categorii profesionale, consultare reală în procesul bugetar, reducerea suprasarcinii administrative și finanțare suplimentară pentru universități, cercetare și grădinițe. Sindicatele cer, de asemenea, transparență în planificarea bugetului, eliminarea întârzierilor la plată și un calendar predictibil al indexărilor, care să nu mai depindă de ciclurile electorale. Toate acestea vin pe fundalul unui deficit grav de personal: pentru anul școlar 2025–2026 sunt raportate peste 1.500 de posturi didactice vacante, multe în mediul rural.
Răspunsul Guvernului, prin vocea premierului Alexandru Munteanu, este că problema nu va fi abordată sectorial, ci în cadrul unei „reforme mai largi” a salarizării pentru întreg sectorul bugetar. „Trebuie să discutăm mărirea salariilor nu doar pentru profesori, ci pentru toți bugetarii, și vom face acest lucru în cadrul legii de salarizare care va fi adoptată anul viitor”, a spus el. Pentru cei peste 30.700 de cadre didactice și 12.500 de angajați în grădinițe, mesajul sună însă ca o amânare încă un an. Iar când sistemul deja cedează sub presiunea salariilor mici și a suprasarcinii, „vom discuta la anul” riscă să fie exact genul de promisiune care mai împinge câțiva profesori spre ieșire.
