„Echipa lui Ilan Șor” începe să se destrame, după ce încă un primar afiliat a renunțat la mandat. După demisia primăriței din Orhei, și primarul orașului Taraclia, Veaceslav Lupov, a anunțat că pleacă din funcție cu un an înainte de terminarea mandatului. Taraclia rămâne fără edil, iar mesajul e clar: rețeaua de primari construită ani la rând în jurul fugarului condamnat începe să se clatine, odată cu retragerea sprijinului politic și financiar.
Valul de demisii nu vine întâmplător, ci imediat după ce Ilan Șor a anunțat că își oprește toate așa-numitele proiecte sociale din Republica Moldova și își retrage sprijinul pentru aleșii locali. Acele proiecte – magazine sociale, drumuri, terenuri de joacă, concerte și cadouri electorale – au fost folosite ani de zile ca instrument de influență politică în mai multe localități, inclusiv Orhei și Taraclia. Fără pompa de bani și imagine, primarii „brandului Șor” se trezesc brusc singuri în fața oamenilor.
Pentru Tatiana Cociu la Orhei și Veaceslav Lupov la Taraclia, demisia este prezentată drept o reacție la „presiuni” și „blocaje” din partea puterii centrale. Dar dincolo de retorică, realitatea este că, odată cu dispariția fluxului de bani din „proiectele sociale”, întreaga construcție politică își pierde combustibilul. Primarii care ani la rând au legat dezvoltarea orașelor de numele lui Șor rămân acum fără sponsor, fără pârghii și fără promisiunile spectaculoase cu care au câștigat alegerile.
Rețeaua de primari ai lui Șor, construită pas cu pas în orașe-cheie și în comune, a fost gândită ca o infrastructură politică paralelă, capabilă să livreze voturi și loialitate în schimbul banilor investiți în „generozitatea” liderului. Atâta timp cât proiectele curgeau, loialitatea era asigurată. Odată ce Șor anunță că închide robinetul și „se retrage”, aceeași rețea începe să scârțâie: unii edili demisionează, alții tac și așteaptă să vadă încotro se înclină balanța.
Pentru locuitorii orașelor Orhei și Taraclia, schimbarea înseamnă mai mult decât un nume nou pe ușa primăriei. Ea ridică întrebarea ce se va întâmpla cu proiectele începute sub umbrela lui Șor, cu promisiunile de investiții și cu infrastructura lăsată la jumătate. Fără banii și show-ul politic cu care au fost alimentate până acum, multe dintre aceste inițiative riscă să rămână doar decor de campanie, bune pentru panouri și filmări, dar mai puțin pentru viața de zi cu zi a oamenilor.
Politic vorbind, destrămarea „echipei lui Șor” arată ce se întâmplă când un partid sau un lider își construiește influența locală nu pe politici durabile și administrație serioasă, ci pe „cadouri” și proiecte spectaculoase, dependente de un singur centru de bani. Când centrul cade sau se retrage, toată „armata” de primari rămâne fără acoperire. Iar demisiile în lanț sunt semnul cel mai limpede că loialitatea cumpărată cu proiecte sociale se evaporă repede atunci când nu mai există nimic de împărțit.
