Două credite externe, în valoare totală de peste patru milioane și jumătate de dolari americani, contractate pentru modernizarea sistemului Apă-Canal Bălți, au ajuns să fie plătite, aproape integral, din bugetul de stat, după ce întreprinderea a intrat în insolvabilitate. Proiectul, care trebuia să reducă pierderile, să modernizeze rețeaua și să asigure apă potabilă de calitate, s-a transformat într-un eșec tehnic, financiar și administrativ, iar acum Ministerul Finanțelor achită ratele și penalitățile către Banca Mondială.
Rețeaua veche pierde până la 60% din apa cumpărată, adică milioane de metri cubi care dispar înainte să ajungă la consumatori. Conductele sparte, lipsa mentenanței și lucrările făcute fragmentar au lăsat întreprinderea cu sisteme care nu funcționează, iar modernizarea promisă există mai mult pe hârtie decât în teren. În unele sectoare, apa curge în sol, iar în altele nu ajunge deloc, deși proiectul prevedea modernizarea a zeci de kilometri de rețea.
O parte din echipamentele cumpărate cu banii împrumutați stau nefolosite în depozite – pompe, module de tratare a apei, contoare industriale și elemente tehnologice, fie incompatibile cu infrastructura existentă, fie neinstalate din lipsă de proiecte finale. Acte justificative lipsesc, iar o parte din documentele tehnice nici nu au fost prezentate la timp către finanțator, complicând rambursarea creditului.
Întreprinderea a rambursat doar sume simbolice și a ajuns în incapacitate financiară, ceea ce a declanșat proceduri de insolvabilitate. Conform acordurilor de finanțare, datoria a fost preluată de stat, iar ratele și penalitățile sunt achitate acum de la buget. Ministerul Finanțelor promite „lecții învățate” și criterii mai dure pentru proiectele viitoare, însă realitatea arată cât de fragil este sistemul de gestionare a investițiilor publice și externe.
Dosare penale au fost deschise abia după ce banii au fost cheltuiți, rețeaua continuă să piardă apă, iar echipamentele rămân în depozite. Recuperarea prejudiciilor este incertă, iar modernizarea apeductului – amânată pentru un nou proiect.
În final, Apă-Canal Bălți devine un caz de manual despre cum investițiile externe pot eșua când instituțiile locale nu sunt pregătite să le gestioneze, iar statul plătește pentru greșeli care trebuiau prevenite, nu explicate.
