Drumurile din raionul Rezina, reparate recent cu peste 8 milioane de lei din bugetul public, au început să se degradeze mai repede decât au apucat oamenii să circule pe ele. Șapte porțiuni ar fi trebuit să reziste cel puțin cinci ani, conform garanției pe hârtie, însă la mai puțin de un an, accesul spre Otac și Slobozia-Horodiște arată ca după multiple ierni grele: fisuri, gropi proaspăt apărute și plombe fragile, vizibil deteriorate. Localnicii spun că nu este prima dată când drumurile „noi” se strică înainte să fie folosite cu adevărat.
Firmele care au efectuat lucrările pun degradarea pe seama „tehnologiilor moderne”, a sării antiderapante și a ploilor, însă specialiștii în infrastructură spun că problemele sunt clasice: lipsă de compactare, materiale slabe și asfalt turnat în condiții improprii. Martori afirmă că unele lucrări s-au făcut pe timp umed și fără respectarea standardelor tehnice, iar rezultatul se vede acum în fiecare fisură care se lărgește de la o zi la alta.
Administrația Națională a Drumurilor confirmă că fundația este fragilă, iar pe anumite porțiuni stratul de uzură a cedat complet. Totuși, autoritățile locale nu pot interveni până la clarificarea responsabilităților contractuale. Procesele-verbale de recepție finală nu sunt publice, deși se afirmă că „există sigur”, iar antreprenorii refuză să intervină fără o expertiză oficială. Astfel, drumurile sunt prea degradate pentru a fi circulabile, dar prea „noi” pentru a fi reparate.
Fermierii și transportatorii sunt cei mai afectați, deoarece legăturile rutiere spre sate devin tot mai greu accesibile, iar unele porțiuni sunt deja evitate pentru transportul agricol. Ocolirea drumurilor problematice înseamnă costuri mai mari, timp pierdut și uzură suplimentară pentru vehicule. Circulația este îngreunată chiar și pentru microbuzele școlare, iar localnicii spun că „asfaltul ține doar cât durează campania electorală”.
Autoritățile promit că vor solicita reparații din contul garanției, însă abia după efectuarea unei evaluări tehnice, posibil în vara anului viitor. Până atunci, drumurile se degradează continuu, iar fisurile se transformă în cratere. Situația ridică semne de întrebare privind modul în care sunt gestionate lucrările publice, supravegherea tehnică și utilizarea banului public.
În loc să ofere siguranță și confort, drumurile recent reparate au devenit o lecție despre cum infrastructura poate ceda atunci când promisiunile sunt mai solide decât asfaltul.
