Când sunt întrebați de ce Republica Moldova nu poate renunța rapid la produsele provenite din Rusia, oficialii răspund clar: la îngrășăminte „ne-am împușca în picior”. Între 60 și 70% din fertilizanți vin încă din Federația Rusă, pentru că sunt mai accesibili ca preț, vin în cantități mari și pot fi livrați rapid. Variantele din alte state există, dar sunt mai scumpe, greu de transportat și ar afecta direct fermierii, în special pe cei din nordul și sudul țării, unde agricultura este principala sursă de venit.
Fertilizantul nu este doar un produs comercial, ci o componentă vitală în producția agricolă. O scumpire cu 20–30% ar însemna recolte mai slabe, costuri mari și pierderi în lanț pentru agricultori, procesatori și întreg sectorul agroalimentar. Într-un an agricol imprevizibil, cu secetă și prețuri volatile, fermierii spun că un gest politic radical ar lovi chiar în cei care pun pâinea pe masă.
La capitolul bunuri de larg consum, ministrul spune că nu este vorba despre o dependență propriu-zisă, ci despre o piață deschisă, unde importatorii cumpără ceea ce găsesc mai ieftin și mai rapid, fie din Polonia, Turcia, România sau Rusia. Totuși, autoritățile admit că Rusia poate înlocui marfa moldovenească mai ușor decât poate Moldova să-și reconfigureze importurile, ceea ce face ca un boicot unilateral să devină o armă cu dublu tăiș.
Experții în comerț exterior explică: Moldova nu depinde de Rusia în mod generalizat, ci în sectoare sensibile – îngrășăminte, unele tipuri de produse petroliere și anumite bunuri agricole. Înlocuirea lor necesită timp, acorduri internaționale, contracte stabile și, cel mai costisitor, infrastructură logistică. Fără acestea, o ruptură bruscă s-ar transforma într-o criză economică internă, nu într-o lovitură strategică externă.
Pe fond, autoritățile recunosc că poziția Moldovei este fragilă: politic se vorbește despre desprinderea de influența rusească, dar economic există încă legături greu de tăiat peste noapte. Orice decizie are un preț, iar factura ajunge, inevitabil, la producătorii locali.
Între timp, soluția propusă de experți este clară: diversificare, nu abandonul instantaneu. Moldova trebuie să-și caute furnizori noi în România, UE, Orientul Mijlociu sau Asia Centrală, dar fără să transforme agricultura în teren de sacrificiu. Independența economică nu se declară, se construiește.
